Poveşti de adormit copiii

Poveste de toamnă

25/09/2025 A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, n-am avea ce povesti! A fost odată, într-o pădure oarecare, un grup neobișnuit și nedespărțit de prieteni: un arici, o veveriță și o ciocănitoare. Nu știe nimeni cum s-au legat așa de tare. Locuiau în același copac: jos, la bază, își avea casa ariciul, pe la mijloc într-o scorbură mititică stătea veverița, iar ciocănitoarea își făcuse cuibul într-o adâncitură a scoarței aproape de vârf. Se ajutau reciproc, își împărțeau mâncarea, timpul, bucuriile și necazurile, povesteau, râdeau, plângeau împreună. Dar știți și voi, viața din pădure nu este întotdeauna ușoară sau măcar previzibilă. Apar mereu dușmani și dăunători, vremea poate fi o provocare, iar hrana un continuu motiv de războială. Iar în această toamnă, despre care vă povestesc, ploile constante și vântul puternic au făcut ca multe dintre provizii să se umezească și să fie numai bune de aruncat. Animalele erau chinuite de foame și frig. Au apărut tot soiul de boli. Lupta pentru supraviețuire a devenit acerbă. Și cum necazurile par a veni toate odată, în apropierea copacului cu trei prieteni ...
Citește mai mult »

Delfinașul care gândea prea mult

06/08/2025 Astăzi vă spun o poveste scoasă din valurile mării, cum nu cred că am mai spus până acum. Și este despre un delfin ca toți delfinii pe care îi știm: sprinten, deștept, prietenos și întotdeauna dispus să își ajute familia și prietenii. Dar, ca oricare dintre noi, și personajul nostru avea o hibă: gândea prea mult. Obsesiv chiar. Orice problemă avea de rezolvat o împărțea în fel și chip în capul lui, astfel că dintr-una ajungea la o mie. Nu putea analiza simplu și decide ușor. Îi treceau mereu prin cap un milion de scenarii și încă unul de rezervă pentru fiecare mic obstacol întâlnit. Și nu-i greu de înțeles că atunci când gândești prea mult, faci destul de puțin. Și nici timp să te bucuri de viață nu-ți mai rămâne! Poate că nu mă credeți, așa că vă dau și un exemplu: delfinul nostru avea printre prieteni o caracatiță cam bătrână. Și, în ultima vreme, i se părea că îl cam ignoră. De câte ori îi comunica ceva, acesta se purta ca și cum nu îi păsa ...
Citește mai mult »

Prințesa invizibilă

22/07/2025 A venit vremea pentru noi povești! Și vă spun astăzi una veche, de pe când existau regi și regine, zâne și unicorni. Ei bine, în vremurile acelea într-o împărăție îndepărtată, s-a născut o prințesă ca toate celelalte: frumoasă, bogată și cu un viitor strălucit în față. Numai că la botez, una dintre ursitoarele venite să-i norocească destinul s-a împiedicat pe scările castelului și nu se știe ce vrajă a scăpat că prințesa noastră a devenit invizibilă. Nimeni nu mai putea să o vadă cu ochii. Doar mama ei, care o iubea nespus, îi simțea prezența și îi auzea plânsetele de bebeluș înfometat sau speriat. O vreme a fost de ajuns, pentru că deși nimeni nu vedea, fata creștea într-un an cât altele în cinci. Dar timpul trecea, iar împăratul căuta zadarnic vraci, magi, zâne, poțiuni, baghete magice care să-i redea fata așa cum o știa de prunc. Tânjea să o strângă în brațe, să îi vadă frumusețea, să-i cunoască înțelepciunea. Și era nespus de îngrijorat pentru soarta împărăției: cine ar lua de nevastă o prințesă invizibilă? Au trecut pe la ...
Citește mai mult »

Urechile prințesei

10/06/2025 A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată. Pentru că era singurul lui copil, o iubea ca pe ochii din cap. Dar când prințesa a împlinit doisprezece ani, ceva groaznic s-a întâmplat: a căpătat o boală nemaiștiută și fără tratament. Fetei îi creșteau urechile cu fiecare zi ce trecea. Și dintr-o frumusețe rară se transforma într-o ciudățenie. Toată lumea era îngrijorată. Oare se va opri vreodată această maladie? Oare va putea prințesa să trăiască așa? Speriat din cale afară, împăratul a început să aducă medici din toate colțurile țării sale. Apoi din toată lumea au venit tot soiul de vraci care susțineau că au găsit soluția acestei nemaivăzute probleme de sănătate. Au adus cu ei pastile, alifii, ceaiuri, pudre fermecate, dar urechile continuau să crească. Până într-o zi când la palat a venit un doctor cam bătrân și zdrențuros. Sătul de atâția falși vindecători, tatăl fetei a vrut să-l dea afara, dar speriat de gândul că fata lui va fi copleșită de greutatea urechilor ei, i-a oferit și acestuia șansa de a-și prezenta planul de tratament.Spre ...
Citește mai mult »

Furnica cea ambițioasă

27/05/2025 A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, n-aș mai avea ce povesti, o furnică așa cum sunt toate: harnică, organizată, înțeleaptă și mereu ocupată. Dar parcă un pic prea ambițioasă față de suratele ei. De exemplu, atunci când aveau ceva de cărat, se repezea la cea mai voluminoasă parte a bagajului. Și uneori se cam poticnea de greu ce îi era. Să mai spun de curățenie? Păi unde se apuca ea devenea mai ceva ca în farmaciile oamenilor. La școală, acolo unde învățau de-ale furnicilor, ambițioasa noastră voia să știe a scrie și a citi. Iar într-o zi chiar s-a pus pe construit de una singură un lift pentru mușuroi. Văzuse câteva furnici mai bătrâne chinuindu-se la urcare și s-a gândit să le ajute. Mereu avea câte o idee, un proiect, un obiectiv. Muncea zi lumină, se odihnea puțin și o lua mereu de la capăt cu planurile ei grandioase. Iar într-o zi de vară a avut o nouă revelație. Auzind la școală că există furnici zburătoare, s-a gândit că ar putea deveni una. Ba mai mult, ar ...
Citește mai mult »

Tăurașul prea glumeț

01/04/2025 Astăzi este Ziua Păcălelilor, dar povestea mea ar putea fi una adevărată: A fost odată ca niciodată in tăuraș tare năzdrăvan, căruia îi plăcea nespus să facă glume. Toți ai lui: prietenii, familia, oamenii de la fermă, îl știau cât e de poznaș. Să vă spun câteva dintre păcălelile sale? Într-o zi, auzind el de o iarbă anume care dă vise ciudate cornutelor, le-a amestecat prin iesle câteva fire, de au început toate să bântuie noaptea ca niște stafii speriate. Ar fi fost chiar amuzant să le vezi alergând anapoda și șleampăt în loc să doarmă, dar câteva chiar s-au accidentat ușor. Altă dată s-a ascuns într-un staul și a ieșit vijelios fix când trecea pe acolo un mieluț plângăcios, care s-a speriat și a început să behăie cu putere. Așa ce s-a împrăștiat frica prin toată ferma, de nu știa nimeni ce s-a întâmplat, dar toate animalele fugeau de colo-colo îngrozite. Nu trecea zi să nu facă măcar o trăznaie: să lase robineți curgând, provocând inundații invizibile pe sub grămezile de paie, să scoată zgomote ciudate, făcând fermierii să ...
Citește mai mult »

Vecinele din pădure

06/03/2025 Am auzit ceva vești interesante și mă gândeam să vi le povestesc: Se spune că veverița, îngrijorată că nu prea mai găsea de mâncare în zona sa de reședință, s-a mutat într-o altă parte a pădurii. S-a stabilit într-un arbore falnic, cu o scorbură perfectă undeva la înălțime, care avea deja provizii lăsate de furtunile trecute. Surpriza a fost că la baza copacului își avea vizuina o vulpe, atrasă și ea de păsările care se adăposteau în frunzișul des și de familiile de iepurași din zonă. Cum Veve a noastră era foarte prietenoasă, primul gând i-a fost să se prezinte vulpii în speranța unei amiciții lungi și frumoase. A cules ceva fructe de pădure, mergând la ușa vulpii pentru a-i oferi darul. Își închipuia că va fi poftită în scorbură, se vor cunoaște, vor face chiar planuri de viitor. Doar că lucrurile nu au mers deloc conform imaginației! Vulpea, care pândea un pui de pițigoi abia căzut din copac, nici n-a vrut să audă de vizite. Ambițioasă de fel, veverița noastră a mai încercat o dată să bată la vizuina colocatarei ...
Citește mai mult »