După cum am mai spus, îmi place începutul cu șnur alb-roșu al primăverii. Pentru mine este un Crăciun cu ghiocei, semnalul că începem să mai dăm de pe noi, asemeni Babei Dochia, din multele cojoace, la care se adaugă revelaţia că deşi necazurile vin indiferent de anotimp, măcar nu ne mai apasă atât de des şi barometrul.
Așa că fac cuvenitele urări și vă ofer un tradițional mărțișor virtual. Carevasăzică vă doresc:
Babe frumoase (și copii cuminți). Superstiția asta cu alesul cotoroanţelor în prag de primăvară este mai bună ca 90% dintre programele de dezvoltare personală care rulează pe la noi: dacă baba e rea, te montează să faci față, te pregătește de ce-i mai rău într-un interval limitat, dacă e bună, îți dă o stare de spirit care cântărește cât o motivație corectă.
Factură la gaze mai mică. Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu în ultimile două luni am fost în prag de AVC când am realizat care este noul buget de încălzire.
Să găsim cremă sau gel cu protecţie SPF cu textura faină şi non-comendogenic că vine soarele ăl mare şi deocamdată avem de ales între ulei pe faţă sau usturimi de ochi. Probleme feminine…
Linişte sufletească – eu nu prea înţeleg cum vine treaba, la mine gălăgia este de regulă în cap nu în suflet, dar imi place cum sună!
Bani, faimă, fani – vă mulțumesc dacă îmi întoarceți cu gura aurită această urare!
Noroc din ăla chior exact în momentele în care este nevoie de el.
Și nu în ultimul rând sănătate, că-i mai bună decât toate!
Să avem o primăvară blândă și însorită!