Despre gratuităţi

Nu mă omor după gratuităţi, pentru că nu cred în ele. Dacă primesc ceva gratis, cu siguranţă fie mă va costa la un moment dat, fie îmi va fi total nefolositor.

Experienţele avute îmi confirmă bănuiala. În afară de un sac uriaş de detergent primit cu mai mult de un deceniu în urmă, doar pentru că am deschis uşa şi mai aveam nişte resturi dintr-unul similar în casă, în rest am avut numai din cele neplăcute.

Iată-le pe cele mai recente:

Pentru ca am fost cuminte şi am cheltuit mai mult de 300 Ron la mall, mi s-a oferit un meniu gratuit la unul dintre restaurantele de acolo. Adică o pizza + o băutură. Am primit o cocă cu putin sos de rosii şi ceva cascavea, băgată la cuptor şi o sticlă de suc acidulat. N-ar fi fost mare paguba, dar asortată a sosit o privire compătimitoare la pătrat pentru că a fost însoţită de un strigăt puternic: “Meniul ăla gratis [insert ton nasol aici], te rog!”. Carevasăzică, în loc să mă bucur de mâncare fără să plătesc, m-am simţit aiurea şi am rămas şi cu stomacul gol.

Am mai primit gratis şi nişte glossuri. Sub formă de pastă de ras pentru bărbaţi. Generosul cadou a venit din partea unei firme de cosmetice la profitul căreia am contribuit de-a lungul timpului. Darul mi-a fost oferit atât de greţos, de am jurat că nu mai calc în viaţa mea în magazinul cu pricina. De-a lungul timpului mi-au tot dat diverse vouchere pentru pensat sau şedinţă de make-up gratuite. Mă felicit şi mă iubesc pentru că nu m-am prezentat!

Altă dată am fost rugată sa-mi încerc norocul la un soi de ruletă a cosmeticalelor. Aşa am câştigat un cadou surpriză de la un alt magazin, concurent cu cel de mai sus, dar în care nu am lăsat niciodată portofelul la aerat. Surpriza a fost deplină, pentru că, după mai mult de 5 minute de scotocit în depozit, vânzătoarele mi-au adus o chestie mov, din plastic ciudat, pe care mi-au înmânat-o jenate. Abia acasă am avut curajul să o deschid şi să aflu că un magazin care vinde cosmetice premium mi-a dat gratis o clamă de păr inutilizabilă şi puţin ciobită.

Nu pricep care este scopul acestor “promoţii”. Mie mi-au creat convingerea că brandurile respective nu se respectă şi nu mă respectă.

De ce cheltuie aşadar banii? De ce bugetează astfel de campanii? Este greu să te organizezi în detaliu, să ambalezi cadoul, să îi înveţi pe cei care-l oferă să-l transforme într-un gest frumos?

Aparent da. Până la urmă o parte bună există în toată treaba asta: am puţine branduri care îmi plac. În ritmul ăsta, am şanse reale să mă lecuiesc definitiv de shopping!