V-am povestit pe aici despre multe dintre războaiele purtate de angajați și angajatori, cel mai recent fiind episodul despre salariile mici ale tinerilor.
Și nu știu dacă ați băgat de seamă, dar toate au același imn: “Să ni se dea!”
Angajații vor să primească bani mulți, muncă de acasă, timp și spațiu pentru viață personală. Angajatorii cer implicare, motivație, disponibilitatea oamenilor de a-și rezolva oricând problemele profesionale.
Dar de ambele baricade, beligeranții sunt setați pe a oferi minimum: salariu cât mai mic, fentarea pe cât se poate a prevederilor legale sau, pe de cealaltă parte, a fișei postului sau a timpului de lucru.
Din tot acest cerc vicios se iese uneori prin a găsi un alt dușman și altă sursă de a da: statul. Care și el trebuie să ofere cât mai multe subvenții, legi, surse de protecție și care, la rândul lui, e setat mai mult pe a lua de la cetățeni și firme.
Evident că cel mai profitabil lucru pare a fi a te alinia în rând cu lumea la coada aceasta care poartă deviza “să ni se dea!”. Dacă toți cer în cor, or fi știind ei ceva.
Dar oamenii și companiile mari, de succes, știu că soluția nu este niciodată să ceri nerezonabil. Ci aceea de a găsi soluții echitabile, în care toată lumea câștigă.
Nu am văzut niciodată un antreprenor cu adevărat mare vânând subvenții de la stat! Este adevărat că le folosesc atunci când apar, ar fi stupid să nu o facă. I-am văzut cerând educație de calitate, politici de protecție socială care să nu saboteze piața muncii, legi care să le permită o flexibilitate mai mare a practicilor de personal, investiții în infrastructură.
Nu am văzut niciodată cariere de succes bazate pe negocieri salariale nerezonabile. Există un timp pentru a învăța, în care nu poți solicita prea multe, și timp pentru a performa. Nu că învățarea s-ar opri vreodată, dar maturitatea profesională îți permite să o faci în timp ce ești și productiv.
“Să mi se dea!” este un refren blocant. Pentru că atunci când “ei” nu îmi dau, nu ofer nici eu, iar ei vor continua lanțul parcimonios.
“Cum aș putea să primesc mai mult?” reprezintă schimbarea în bine a mentalității. Pentru că deja începi să te gândești la tine ca partener în construcția generozității. Deja te poziționezi ca potențial ofertant, nu doar ca o mână întinsă către ceilalți.
Acesta este punctul de plecare al gândirii de tip win-win. Și modalitatea funcțională de a schimba cu adevărat contexte, destine, organizații, generații.