Când am susținut că traiul în grupuri mari ne face vulnerabili și că avem obligativitatea de a respecta niște reguli de conviețuire, printre care imunizarea prin vaccinare, am fost categorisită că fiind comunistă. Argumentând că cei care nu pot fi vaccinați (bebelușii prea mici, alergicii) pot beneficia astfel de imunitatea de grup, clar am intrat într-o categorie de gândire învechită și total greșită.
Când am scris despre avort am fost considerată păcătoasă. Oricum îmi vopsesc părul din cap și renunț la cel de pe picioare, deci focul Iadului îmi va fi veșnicie. Nu contează că n-am bifat păcatul cu pricina, deși ca orice om am picat și eu în alte câteva, și nici că poate am șters din ele prin fapte bune. Eticheta rămâne vizibilă pentru cei care mi-au pus-o, iar mâinile întinse au fost uitate poate și de beneficiari.
Când am criticat PSD-ul am fost plătită de Soros. Dacă mă apuc să critic actualul guvern, țin cu ciuma roșie.
Când am folosit argumentele unui preot într-o dispută socială (tot mai dese și mai absurde, fie vorba între noi) am devenit brusc prea religioasă. Probabil cei care nu mă cunosc m-au și vizionat cu batic pe cap și crucea în mână.
Când vorbesc despre lege și drepturile noastre, devin exagerată. E mai simplu când ne râdem și mai bine să nu ne amintim cât de rapid ne pierdem libertățile și cât de greu ne este să le primim înapoi.
Sunt doar câteva. Pe cele mici și redundante (infatuată, grasă, stupidă, agresivă, exagerat de directă, absurd de încăpățânată) nu le mai pun la socoteală.
Nu sunt în faza de victimizare. Toți suntem priviți prin filtrele celorlalți și purtăm în frunte tag-uri mai mult sau mai puțin potrivite. Și eu tind să etichetez oamenii, ba chiar am făcut din asta o meserie.
Spun doar că devine periculoasă impermeabilitatea la opinii diferite de ale noastre. Neputința de a trece dincolo de a pune o etichetă. Dorința și curiozitatea de a percepe multiplele nuanțe și unghiuri. Hăhăiala pe teme cu potențial sensibil. Săritul agresiv la beregata celui care e în dezacord cu noi.
De fapt etichetele despre care v-am povestit nu sunt ale mele, sunt ale celor care mi le oferă. Eu văd altele: luptătoare, corectă, curioasă, curajoasă, asumată. Și tot mai inadaptată.