El e puternic, mie îmi trebuie cutia cu scule să deschid un borcan. El e înalt, eu aduc scaunul să pun paharele în raft. Ne despart 10 numere la pantofi și multe kilograme.
El este calculat, la mine adunările și scăderile sunt relative. Face planuri exacte și riguroase, eu sunt toată un haos. La el totul e matematică, la mine psihologie și destin.
El are picioarele pe pământ, eu am capul sus, în nori. La el totul e cauză și efect, la mine așa a fost să fie.
El e finanțist, are întotdeauna cashflow-ul sub lupă, banii în portofel și checklist-ul bifat când iese pe ușă. Eu nu 🙂
El îți răspunde în trei cuvinte, eu în două volume de roman. El nu acceptă scuze, eu știam deja că se va ajunge așa și nu-mi mai trebuie.
El e tatăl care dă sfaturi masculine, alocă banii de buzunar și oferă feedback fără ocolișuri, eu sunt mama care știe unde este tricoul roșu, răsfață și alină.
El e obsedat de bolile fizice: gripă, tuse, junghi, mie mi-e frică de cele mai greu de lecuit: depresie, anxietate, dependențe.
El este competitiv, vrea să câștige fiecare bătălie cotidiană, eu evit micile războaie de uzură și mă mobilizez în luptă doar la nevoie.
Suntem amândoi încăpățânați până la disperare, ne place să glumim și dacă am avea bani am face același lucru: am călători.
Ianuarie este la noi lună aniversară, de aceea nu prea merge să începem diete. Astăzi este ziua omului alături de care am petrecut mai mult decât oricine: soțul meu, omul atât de diferit, dar și de drag mie.
Vreau să-l știu sănătos și bucuros de ce are. Și sper să apucăm timpurile în care să ne plictisim unul lângă altul. Nu unul de altul.
La mulți ani!