De fapt prima noastră destinație a fost la Disneyland, căruia îi zice parizian, dar mai mănânci ceva pâine până ce ajungi la capitală.
Alegerea s-a datorat copiilor: rămăsesem cu promisiunea neîndeplinită față cel mare de multă vreme și se anunța de succes pentru cel mic, așa cum a fost și Legoland. Deși am fost sceptică la început, influențată de cei care mi-au descris destinația ca pe o mașinărie de marketing devoratoare de bani, mi-a plăcut.
În primul rând businessurile astea mari care au reușit să pună în funcțiune mecanisme bine unse sunt fascinante. Transportul, cazarea, mâncarea, toate sunt pe repede înainte și de minunezi cumva că le iese la ce valuri umane au de gestionat.
În al doilea rând lumea Disney nu are cum să nu te prindă, oricât de Grinch ai fi. Am avut noroc ca distracțiile care ne-au atras pe noi să nu fie foarte aglomerate, vremea a fost și ea prielnică, așa că trăgând linie pot spune că a fost de succes.
Mie mi-a plăcut pur și simplu să mă plimb, m-au fascinat ceșcuțele în care ne-am învârtit, corabia piraților, trenulețele, chestiile astea de copii mici 🙂
Surpriza a fost alta: copilul cel mic ne-a ținut la o coadă destul de generoasă pentru a-l cunoaște pe Mickey Mouse. Nu dădeam în clocot să o fac, dar când am ajuns în fața lui m-am repezit să-l îmbrățișez de parcă am așteptat asta o viață!
Partea întunecată este reprezentată de aleea plină cu magazine pe care o bifezi și la dus și la întors. Coroborată cu agitația și aglomerația de acolo, poate avea efecte adverse pentru copiii mici. Care se transmit, evident, și la cei mari.
Oricum nu ai ce achiziționa de acolo, sunt o grămadă de chestii inutile cu prețuri piperate. Poate că asta este cea mai mare provocare: să cumperi totuși ceva. Singurul norocos a fost Cezar, care a primit în dar de ziua lui de la Cristi, un ghiozdan, că tot începe din toamnă aventura școlară.
Pentru că experiența s-a dovedit a fi frumoasă, dar cu final cam agitat, am hotărât să lăsăm partea a doua nevizitată (studiourile) și să petrecem următoarea zi la Paris.
Pe care l-am regăsit la fel de elitisto-ciufut ca și la prima vizită, în plus plin de dubioși care îți bagă agresiv pe gât brelocuri și vederi în zonele intens circulate.
Am încercat să urcăm în Turnul Eiffel, dar am fi pierdut prea mult timp acolo, așa că după o analiză scurtă a timpului pe care îl avem la dispoziție am pornit spre Galeriile Lafayette pentru shopping.
Cu Cezar deja sâcâit de plimbatul pe jos și cu metroul, experiența se anunța a fi plină de provocări. Și așa a fost. Timp de 30 de minute a cântat “Fiare vechi luăm!”, inspirat probabil de Turnul Eiffel. Apoi am reușit să-l prind într-o partidă de Fazan și a lăsat refrenul deoparte.
Știu că shoppingul nu pare o experiență turistică înălțătoare, dar galeriile astea sunt ceva de vis. La parter marile branduri (Chanel, LV) aveau în vitrină noile colecții, la etaj dădeai și de ceva reduceri. Sunt chestii pentru toate buzunarele, de la prețuri astronomice, la cele de buget, de exemplu Topshop. Eu m-am scăpat la niște Zadig&Voltaire, iar copilul cel mare la ceva Y-3-uri.
(N-am urcat pe pasarela asta, dar am pozat-o și se pune!)
Ce nu mi-a plăcut în toată experiența?
E greu să găsesc ceva, n-au existat decât uzualele schimbări de stare și scântei inerente în vacanță. Dar de dragul simetriei trebuie să găsesc ceva, așa că voi critica patul, oameni buni, iar am tras bățul cel scurt și m-au culcat la etaj. Asta după ce în Melk era cât pe ce să dorm sub nivelul mării, dar am făcut schimb cu Cristi.
Asta-i partea nesuferită a camerelor de tip family, altminteri hotelul a fost frumos și ne-a scutit de muzica ambientală din desene animate de la Legoland.
Ce mi-a plăcut?
Totul. Chiar și Parisul, deși este genul de oraș pe care trebuie să-l iubești așa cum e. Iar pe drumul spre Spania am descoperit viaductul construit de Eiffel (Viaductul Garabit) care mi s-a părut mai spectaculos decât turnul parizian, având utilitate practică și fiind încă funcțional.
Dacă aș avea un sfat pentru cei care vor să o ia pe urmele noastre este să nu luați de bun titlul mergând cu copii mici într-o astfel de aventură, poate fi copleșitor pentru ei. De fapt chiar mi s-a părut că cel mai bine se distrau adulții fără copii. De asemenea, ar fi de evitat zona dacă sunteți cu buget foarte strâns, este nevoie de o anumită relaxare financiară pentru a vă distra, și nu mă refer la shopping aici, ci strict la cheltuielile care sunt legate de necesități.
Urmează Alegria, experiența spaniolă, stați aproape.