Proverbe, zicale, cimilituri pe înțelesul tuturor

Înţelepciunea populară veche este cea mai bună colecţie de teorii psihologice moderne. Dacă nu mă credeţi, iată câteva zicale interpretate dintr-o astfel de perspectivă:

“Cine se aseamănă, se adună”. Este un soi de Legea atractiei universale, gândită de străbunii noştri cu mult timp în urmă: atragi ceea ce eşti. Aşadar nu doar că Tarzan a fost român, dar şi Esther şi Jerry Hicks au un văr de-al doilea român, care zicea mereu această vorbă. Aşa a apărut cartea “Legea atracţiei – Învaţăturile lui Abraham“, una dintre cărţile de căpătâi în domeniu.

“Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.” Probabil că înaintaşii noştri au observat empiric că trezindu-se mai devreme, nu-i apucă noaptea pe drum, putând astfel parcurge distanţe mai mari. Astăzi este dovedit statistic ca persoanele de succes sunt din categoria celor foarte matinale.

“Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou!” Aici am greşit, în prezent credem în reabilitarea infractorilor. Continuăm:

“Baba nu aude, dar le potriveste!” Vorbim clar despre un caz de integralitate a percepţiei, în care, deşi mesajul auzit este incomplet, experienţa anterioară ne ajută să-l completăm cu ceea ce lipseşte.

“Câinele care latră, nu muşcă.” Cu alte cuvinte, isteria câinelui este un indice de statut al personalităţii dominante, fără a mai fi nevoie şi de alte gesturi reprobabile. Acelaşi lucru se întâmplă şi la oameni, zicala putând fi reformulată astfel: “Seful care ţipă, nu te dă afară”.

“Cine ştie carte, are patru ochi”. Asta îmi aminteşte de copilărie şi de gestul absolut regretabil de a-i denumi pe cei care purtau ochelari “Aragaz cu patru ochi”. Nimic psihologic aşadar, poate puţin din Psihologia Vârstelor.

“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” Este definiţia strămoşească şi completă a empatiei.

“Ochii care nu se văd, se uită”. Vorbim despre memorie ca un proces cognitiv care mai şi uită. Abracadabrant.

Sper că aţi sesizat că aberez. Este de la meteosensibilitate! 😀