Pe drumul de întoarcere din Grecia, în ziua în care aniversam 19 ani de când ne-am pus pirostriile, având timp de analize şi concluzii, mi-am adus aminte de cele mai vehiculate mituri despre relaţia de cuplu. Care nu doar că sunt pe alocuri incorecte, dar mi se par chiar periculoase pentru cei care au tendinţa de a se alinia direcţiei trasate de gura lumii.
Aşa ca am purces la demitizare în cele ce urmează:
În ordinea numerelor de pe tricou, primul şi cel mai cunoscut mit/ îndemn: “În cuplu să nu te duci niciodată la culcare supărat”
Este absurd să-ţi închipui ca orice conflict dintre parteneri, fie el mare sau mic, început dimineaţa sau după cină poate fi tranşat astfel încât somnul să le fie împăcat. A pune punct rapid unor conflicte doar de dragul linistii nocturne ar fi nu doar stupid, ci şi contraproductiv. Uneori sunt multe de negociat sau de organizat pe paliere diferite. Alteori nu apuci să termini argumentele şi trebuie să te bagi în pat – dimineţile de adulţi nu ne aparţin întotdeauna. Este inutil să faci pace precoce, mai ales că există riscul ca situaţiile îngropate prematur să explodeze întârziat, atunci când te aştepţi mai puţin.
În plus, noaptea chiar e un sfetnic bun. Te culci pe picior de divorţ şi te trezesti cu chef de împărţit o cafea.
Numărul 2, pe care îl veţi auzi de la majoritatea cuplurilor cu ştate vechi: “Să nu vă supăraţi amândoi în acelaşi timp”. Nu-mi dau seama dacă seniorii respectivi au avut mult noroc, au uitat cum era când încă se puteau certa sau trollează, dar pare greu de crezut că în doi este posibil să te superi separat, din simplul fapt că “nervosul” este contagios.
Poate că la începutul unei relaţii ar fi posibil. Dar cu cât petreci mai mult timp cu cineva, cu atât riscul de a te contamina de supărarea, depresia, dar şi bucuria celuilalt creşte.
În plus multe supărări sunt comune. Cum faci? “Azi mă supăr eu că nu avem bani de întreţinere, săptămâna viitoare este rândul tău”?
Las la final mitul cu numărul 3, cel care doare poate cel mai tare: “Într-o relaţie/ căsătorie este important să îţi menţii independenţa”.
Fie vorba între noi, pușcărie şi libertate sunt cuvinte cumva opuse. Pentru cei mai naivi dintre noi mă simt datoare să precizez că prin definiţie căsătoria este o legătură. Şi atunci când eşti legat de cineva, nu poţi fi şi independent în acelaşi timp. Orice decizie măruntă sau uriaşă pe care o iei, va influenţa pe cel puţin încă cineva.
Doritorii de libertate trebuie să ştie aşadar că celibatul este calea. Dacă o puneţi de-un certificat, acesta vă garateaza nişte drepturi legale, dar şi numeroase obligaţii implicite. Şi aşa cum nu poţi lua un credit sau cumpara o casă decât în conformitate cu cele declarate la Starea Civila, cam aşa devine şi cu ieşitul independent la bere. Mai ales când se sparge o ţeavă, plânge copilul abia născut sau nevasta suferă de boli grave (virozele sunt categorisite așa doar pentru bărbați).
Este adevărat că lungimea lanţului variază în funcţie de negocieri, nevoi, personalitatea celor care formează cuplul. Dar el este acolo.
Si apoi dacă doar căsătoria pare jug, să vedeti cum e cea cu copii. Trebuie să fii pediatru, psiholog, bucatar, șofer, sclav multitasking, toate acestea 24/24, 7/7. Practic în doi, trei sau câți are o familie, fiecare actiune este dependenta de nevoile, dorinţele, neputinţele sau priorităţile celorlalţi. Independență? Da, seara pui capul pe pernă și încă poți visa ce vrei tu! 🙂
Cam atât am avut de zis. Dacă nu sunteţi de acord cu mine, aruncaţi un comentariu mai jos! Dacă v-a plăcut, dați mai departe să ajungă la toți.