Girafa visătoare

A fost odată, ca niciodată o girafă ca toate celelalte pe care le știm. Doar că ei i se spunea mereu că este cu capul în nori.

Nu, nu avea gâtul mai lung ca suratele ei! Ci doar visa cât era ziua de lungă la vrute și nevrute.

Într-o zi se vedea cu ochii minții un mare om de știință care găsise o soluție pentru a da tuturor o voce. Se credea în laborator, îmbrăcată în halat alb, testând medicamentul minune proaspăt descoperit. Din viața reală prietenele ei încercau să o convingă să meargă împreună la un spectacol de balet organizat de gazele, dar ea auzea doar aplauzele publicului atunci când i se decerna Premiul Nobel pentru Medicină.

Altă dată se visa actriță desăvârșită. Juca într-un film cu răufăcători, iar ea salva lumea cu puterile ei supranaturale. În apropiere era zarvă mare, se aprinsese o grămadă de iarbă uscată și toate animalele încercau să stingă incendiul, dar visătoarea noastră se credea ovaționată pe scena premiilor Oscar. Nici nu știa că era la un pas să rămână doar o amintire pentru fanii ei înflăcărați!

Ce să vă spun, situația era destul de spinoasă. A trăi cu capul prea sus și picioarele bine înfipte în viața de jos nu este deloc simplu.

Visele frumoase ale girafei au durat mult și bine. Până când o neașteptată furtună a lovit năpraznic savana. În nori tunetele și fulgerele apăreau necruțător. Pe pământ șuvoaie de apă luau în cale tot ce prindeau. Animalele stăteau la adăpost, îngrijorate de pagubele ce aveau să urmeze.

Doar girafa noastră se visa într-o croazieră spre Marea Barieră de Corali. Peisajul era mirific, numai valurile păreau a începe să creeze ceva probleme călătoriei.

În realitate situația devenise foarte periculoasă. Apa care cădea în cantități uriașe a început să scoată din pământ buștenii mari ai copacilor de mult uscați. Bucățile uriașe de lemn au început să alunece cu viteză, riscând nu doar să ia totul din cale, dar și să o urce definitiv pe visătoarea noastră la cer.

Din fericire a fost lovită doar de un trunchi mai firav, care a reușit totuși să o doboare de pe picioare. S-a trezit în noroi, confuză de finalul brusc al călătoriei exotice. Așa a realizat că visele sunt frumoase, dar stând prea mult cu capul în nori, nu prea mai poți ține picioarele pe pământ.

Iar eu am încălecat pe un cal înaripat. Oare credeți că povestea asta chiar s-a întâmplat?