Cum ne educăm băieții?

Îmi dau seama că am început greșit încă din titlu. Pentru că zilele noastre tind să nu mai împartă copiii în două genuri, ci în câte ne lasă pe noi inima și creativitatea. Sau într-unul singur, incert, dar zică-se mai confortabil.

Totuși nu poți fi deștept până nu faci multe prostii, așa că voi continua să-mi spun nelămurirea până la capăt, în speranța că dubiile îmi vor fi lămurite.

M-am născut în vremurile în care femeia era considerată sexul frumos, dar slab. Așadar arsenalul de politețe acceptabil social includea nu doar sărutări de mâini, ci și gesturi care să ne protejeze fragilitatea: deschisul ușilor, căratul bagajelor, prioritate în anumite situații.

Îmi plac așadar comportamentele politicoase și le accept cu grație pentru că am crescut cu ele. Dar realizez că sunt izvorâte dintr-o credința arhaică: sexul frumos are nevoie să fie protejat.

Și este evident că nu mai putem spune în zilele noastre femeilor că sunt slabe, decât dacă ne referim la greutate (deși mai bine ne abținem și la capitolul ăsta!). Iar multe din gesturile politicoase tind astfel să devină săbii cu două tăișuri.

Întrebarea mea din titlu, oricât de incorectă politic ar părea, devine astfel foarte pertinentă: în tot acest context social în care lumea cere, pe bună dreptate, egalitate, cum tratezi interacțiunea cu seamănul tău? Deschidem încă ușile pentru doamnele și domnișoarele născute sau devenite astfel prin diverse terapii? Mai este acceptabil social să-ți oferi ajutorul la căratul sacoșelor? Sau devine ofensator?

Codul bunelor maniere este același de când lumea. Dar lumea se schimbă constant. Femeile au acum o voce puternică, știu să se apere singure, merg la sală, muncesc cot la cot cu bărbații. Totuși avem vulnerabilități și momente în care ne-ar prinde bine o mână de ajutor sau un loc liber în tramvai. Presupun că și bărbații!

Deci mă mai lupt cu cel mic să nu o mai zbughească în fața doamnelor la ieșire sau îl las să acceseze viteza lui supersonică? Îl încurajez pe cel mare să deschidă în continuare portiera mașinii pentru doamnele și domnișoarele care călătoresc cu el? Sau îi zic că asta este ceva ce ar fi făcut tatăl meu? Mai oferim locul nostru din mijloacele de transport femeilor însărcinate sau ne abținem de teama de a nu ofensa o persoană cu probleme de greutate?

Habar n-am și de asta vă întreb pe voi!

Cu siguranță bunătatea și politețea n-ar trebui să supere pe nimeni, dar trăim vremuri atât de agitate încât nu-mi dau seama dacă e mai recomandat să pari nesimțit sau să fii om între oameni.