- 28/10/2019
În caz că nu suntem prieteni de Social Media, trebuie să vă mărturisesc că sâmbătă am fost la concert 5Gang. Și nu oriunde, ci la Craiova, orașul natal al lui Selly. Motivul: copilul cel mic este mare fan și pentru că în general el n-a prea primit tratamente preferențiale, ne-am gândit să-i facem acest hatâr.
Inițial am vrut să mergem la Brașov, și astfel bifam și o ieșire mai amplă în familie, dar ar fi însemnat să lipsească o zi de la școală și nu era tocmai un semnal pe care să ne dorim să i-l transmitem.
Prima întrebare pe care am primit-o de la cunoscuți atunci când ne-am anunțat intenția de participare a fost “nu-i cam mic să meargă la concert?”
Ce să zic, pe vremea celui mare, Cleopatra Stratan umplea săli cu prichindei de 3-5 ani. Acum 5Gang are un public de 5-10 ani. Astea sunt trendurile, ne aliniem măcar la unul în speranța că debifăm multe altele.
A doua: dar nu ți se par mesajele lor periculoase?
Copiii noștri cresc înconjurați de mesaje de tot soiul. Nu trebuie să mergi la concert să te lovească o informație anapoda. Ideea este să-i învățăm să discearnă, să analizeze, să aleagă corect, nu să-i introducem în bule de cristal în care se aud doar Zurli și povești nemuritoare.
Oricum gașca cu pricina nu înjură și nu are derapaje de la banalele preocupări adolescentine. Putem reclama ceva (mai mult) kitsch, dar altminteri sunt inofensivi.
Ce mi-a plăcut la concert?
În primul rând am fost plăcut surprinsă de Craiova și Sala Polivalentă de acolo (4000 de locuri!). Curat, am mâncat senzațional, oameni drăguți, ne-am simțit cu toții excelent.
În al doilea rând mi s-a părut că cei cinci au un vibe bun, se distrează pe scenă. Mesajele dintre piese au fost corecte, din seria munca este calea spre succes și vise împlinite.
În al treilea, dincolo de versurile și linia melodică de o naivitate atrăgătoare doar pentru publicul lor țintă, ritmul te prinde, așa că după cum bine (și critic) a observat Cristi, am fost singurul adult care a și dansat. Iar refrenul la care fac referire în titlu mă cam obsedează și acum, deși aș fi preferat să nu.
Ce nu mi-a plăcut?
Concertul ar trebui să se intituleze altfel, pentru că nu poți ridica la acest rang o prestație de nici 60 de minute, în care câteva dintre piese s-au repetat obsesiv.
În plus n-aș putea defini ceea ce s-a întâmplat pe scenă, în afară de agitația aferentă, vocile păreau a cânta uneori peste bandă, alteori direct înregistrate. Nu știu ce a fost live și ce nu, iar din zona scenei părea și mai greu de perceput. Unul din băieți a părăsit trupa, dar fantoma lui bântuie încă prin concerte pentru că vocea i se aude pe bandă creând momente cumva jenante.
Fenomenul rămâne unul online, în sală erau mai mulți însoțitori decât fani adevărați și nu sunt convinsă că pe banii lor aceștia vor mai frecventa astfel de manifestări pseudo-artistice.
(Cristi, însoțitor și frate cu suflet mare, filozofând pe tema numărului infim de participanți)
În general artiștii care nu strălucesc cu vocea, strălucesc cu show-ul, aduc invitați surpriză, fac să fie memorabil. N-a fost cazul aici, în afară de tunurile de confetti și pupatul pe scenă a doi îndrăgostiți (Dia și iubitul ei), care a inflamat glasurile preadolescentelor din sală, n-a fost nimic memorabil.
(Cezar bucurându-se în ploaia de hârtie, pentru ca apoi să fie dezamăgit că s-a terminat când abia ce începuse)
Concluzionând, mă bucur că am mers la Craiova, mai ales că am mâncat o supă de ceapă și un sufleu de ciocolată pe care mi le voi aminti multă vreme. Sunt curioasă în ce se va transforma 5Gang, pentru că nu pare un fenomen imortal, ci doar un mic val de moment.