Cred că am mai povestit despre asta, aniversările mele: par a fi nu doar momente de celebrare a maturității pe care se presupune că o manifest, ci și de surpriză că exist. Nu e de mirare că de-a lungul timpului am căpătat o oarecare anxietate în ceea ce privește apropierea zilei mele de naștere, pentru că anunța o perioadă ghinionistă a anului.
Am aniversat bolnavă, falită, ieșită din lăuzie și intrată în clasica depresie de mamă prea proaspătă și chiaună, în doliu, în perioada de probă, în derivă. Puțini sunt anii în care planetele să se fi aliniat cum trebuie. Dar a existat și cealaltă parte a monedei: am avut întotdeauna oamenii mei alături, cadouri frumoase și, după cum mă știți, nădejdea că va fi bine.
Anul acesta ziua mea s-a potrivit a fi în vacanța de ski a copiilor. Pe care am petrecut-o în Italia, unde aveam planificat să mergem de Crăciun, dar nu ne-a ieșit. Nu părea a ieși prea bine nici de data asta, toți am lăsat în urmă treburi nerezolvate și multiple provocări. Am pornit atât de încărcată de griji încât la decolarea avionului am simțit că las în urmă ceva ce urmează să explodeze, iar eu aș putea detona situația, dar aleg să mă car cu soluția salvatoare în rucsac. Un amestec emoțional de nervi, vinovăție, neputință și ciudă, adică exact ce trebuie pentru o vacanță reușită…
Dar poate tocmai exercițiul meu ratat de vizualizare m-a ajutat. Sau pur și simplu, văzând că a venit momentul în care nu mai duc o aniversare ca toate celelalte, planetele au decis a se alinia mai prietenos.
Cert este că ce a urmat mi-a depăsit toate așteptările. Care fiind sub nivelul mării, și un somn bun era suficient pentru a declara reușita, dar orișicât.
Hotelul din Livigno ne-a primit cu un peisaj rupt parcă din tablourile cu Noaptea Sfântă: un cer înstelat, de un albastru nefiresc, zăpada sclipind, o liniște care îți intra în vene. Și care m-a resetat rapid, introducându-mă în atmosfera de vacanță.
Întorși apoi la Milano, pe care l-am găsit mai aglomerat și plin de confeti ca oricând, am savurat, în mod neașteptat, baia de mulțime. Am râs mult, am umblat pe străzi și prin magazine, am primit un cadou șmecher rău, am mâncat panini, am făcut poze.
Am pornit-o apoi spre Monza, la meciul dintre echipa locală și Milan. A fost o decizie de impuls, cu bilete cumpărate în ultimul moment, deci absurd de scumpe. Fiind ultimile rămase, mă așteptam să avem locuri proaste și să vedem un meci fad, doar cu rezervele echipei vedetă.
De fapt, am stat chiar lângă tunelul pe care ies de la vestiare oaspeții, deci ne-au fluturat sub nas și s-au încălzit în fața ochilor noștri toate starurile Milan. A trecut pe acolo și Zlatan. Meciul a fost o nebunie totală, cu răsturnări de situații, multe goluri, o eliminare și un penalty, iar atmosfera din tribunele pline, pe măsura jocului de pe teren.
Noaptea ne-a prins pe străzile deloc primitoare din apropierea stadionului Brianteo (U Power), căutând o soluție de transport. Și în timp ce așteptam o mașină care a venit miraculos de la 22 de km depărtare să ne ducă cei 2 km până la hotel, am primit de la Căpitan în Social Media o urare care m-a făcut să râd în hohote.
Așa am intrat în următorul meu an de existență: umblând aiurea pe străzi, cu ai mei lângă mine, râzând. Mi-a lipsit Cristi, rămas cu jobul lui de acasă, dar nu le poți avea chiar pe toate!
Surprizele au continuat: cei de la hotel mi-au pregătit la cină un tort plin de sclipici și toți cei aflați în restaurant mi-au cântat. Am fost atât de surprinsă că n-am apucat să imortalizez momentul.
Acasă, o țară întreagă a aflat de aniversarea mea de la radio. Cristi și Ana, vă iubesc!
Acum nu am scris toate astea ca să mă laud. Bine, poate doar un pic! 🙂 Și să mulțumesc mult alor mei pentru ele.
Dar și să vă spun că roata chiar se întoarce. Total neașteptat, fără să facem ceva în plus sau în minus. Fără gândire pozitivă. Fără muncă suplimentară. Pur și simplu.
Uneori lucrurile, situațiile, emoțiile chiar se așează de la sine. Vin lin, frumos și echilibrează balanța. Trebuie doar să mergem încrezător pe drumul nostru și să sperăm.
Despre experiența vacanța la ski vă zic data viitoare.