- 17/02/2020
De câteva zile problema numărul 1 în România pare a fi alegerea Irinei Rimes ca ambasador al manifestărilor culturale închinate lui Constantin Brâncuși.
Unii zic că n-ar fi persoana potrivită. Ca și cum ar fi fost cineva. Oricare dintre idolii tinerei generații, de la Smiley până la Selly ar fi trecut prin același linșaj mediatic în acest context.
Alții că i-ar fi fost bun un script de PR atunci când a ieșit în fața presei. Ca și cum discursurile false și sforăitoare fabricate în malaxoarele agențiilor sunt preferatele generației pe care o reprezintă proaspăta ambasadoare.
Eu zic că asistăm la un nou episod al dramei: Marea ipocrizie națională. Iar Brâncuși, bietul de el, a fost protagonistul multora, atât în timpul vieții cât și în prezent.
Înainte de a ne întreba dacă Irina Rimes merită mult dezbătutul statut, ar trebui să ne întrebăm altceva:
– Ce și cât învață copiii noștri despre Brâncuși în anii obligatorii de școală?
– Dacă există, cum arată și cât de accesibilă este turistului de rând o Casă Memorială Brâncuși?
– Câte muzee din România au, nu neapărat lucrări de-ale artistului, care au ajuns la prețuri prohibitive, dar obiecte, documente, orice altceva amintește sau a atins același aer cu Brâncuși?
– Câte proiecte de cultură naționale dedicate tipului pe care-l omagiem luna asta, de anvergură și cunoscute publicului larg știm? Finalizate cu succes, că de eșecuri răsunătoare și costisitoare nu prea mai avem urechi.
– Oare școala de artă din România chiar apreciază lucrările lui Brâncuși sau le consideră prea puțin criptice și ciudate/ prea mainstream să merite un loc în cursurile lor?
Demersul Ministerului Culturii este așadar o continuare a vechiului și cunoscutului slogan “Noi ne facem că muncim!”
Irina Rimes în schimb, nu a avut de ales. Când ți se propune o astfel de misiune, orice faci pică prost: dacă refuzi, ești prețioasă și nu respecți valorile naționale, dacă accepți ești tăvălită bine prin presă, orice ai spune.
Eu o apreciez pentru că a recunoscut cu franchețe ceea ce ar trebui să facem toți: știm despre Brâncuși fix cât ne-a interesat. În rest nici școala, nici ziarele care fac acum linșaj public, nici anticul Minister al Culturii nu s-au chinuit prea mult să ne învețe!
Sursă foto: Pixabay