Fără etichetă

O socotitoare

23/02/2017 Fără să vreau mi-au ajuns în fața ochilor online niște bilanțuri negative ale unei doamne. Nu-mi dau seama de frecvență, dar periodic postează câte un pomelnic al lucrurilor enervante pentru ea și trebuie să recunosc că are ce scrie… Am realizat că de regulă cam ăsta este primul impuls: să ne contorizăm belelele. Și eu m-am surprins făcând un calcul la început de săptămână cu ceea ce am reușit să stric. Am început cu două oale de mâncare arse, am continuat cu o pereche de ghete noi stricate, apoi mi-am pierdut ochelarii de soare, iar azi am aflat că s-a stricat și aspiratorul. Dacă o țin tot așa, până sâmbătă ajung la sapă de lemn. Schimb așadar perspectiva până nu e prea târziu și trec la socotit părțile pozitive ale intervalului amintit: După o nesfârșită iarnă a ieșit și soarele (așa am și aflat de ochelari). Alt tonus, vitamina D + serotonină = love. Măcar pentru două zile am scos garderoba primăvăratică pe catwalk-ul lui Mutu(*), ceea ce a fost mai mult decât plăcut. Din motiv de aniversare proprie duminicală, ...
Citește mai mult »

Părinții au viață de poveste

31/01/2017 Mi-am dat seama de asta în timp ce mă chinuiam să găsesc lada cu animale de pluș “nu adevărate”, plăteam o proformă pentru servicii turistice și încercam să găsesc punctul în care pe telefon apărea un pop-up cu “ciuperca piciorului vindecată” în timp ce testam noul www.itex.ro în variantă mobilă. Simultan. Vă jur că e de poveste și am exemple concrete: E “Hansel și Gretel” atunci când copilul ia o bucată de ceva, orice, comestibil și se plimbă prin casă. Îi reperezi traseul mai ceva ca Garmin-ul. A se nota că în zilele noastre păsările nu ajută, iar aspiratorul se dă și el lovit de la atâta miros de mâncare expirată pe la filtre. Este și “Scufița Roșie” când copilul întreabă tare, răspicat și public: “Mama, dar de ce are nenea ăsta nasul așa mare?” de te rogi să apară un lup fioros și să te pape, scăpându-te astfel de jena de a te uita la bietul om. E “Magărușul încăpățânat” când urmașul ajunge să-l ia pe “nu vreau” în brațe și să-l țină precum bretelele velcro de la Marsupi(*). ...
Citește mai mult »

Dialoguri imaginare

19/01/2017 -Cum ar fi să existe o sursă de căldură în peștera asta, astfel încât să preparăm hrana și să ne încălzim mai ușor? s-a întrebat, poate, unul dintre oamenii cavernelor. -Ți-a degerat capu’ frățioare? Cum așa ceva? Aruncă, femeie, încă o blană pe ăsta, că dădu în delir pe aici! -Cum ar fi ca în loc să ne cadă mâna scriind la cărțile astea uriașe, să existe o sculă care să le scrie singură? În multe exemplare!!! s-a întrebat altcineva pe la începutul secolului paișpe. -Ar fi nasol, că rămânem fără pâine! i-au răspuns colegii de breaslă. Noroc că e o idee atât de stupidă încât e absolut imposibil să o aplice careva. -Cum ar fi să existe un sistem de iluminat ieftin, la scară largă și mai ușor de folosit decât lumânările? s-a întrebat, poate, Edison pe la 1800 toamna. -Imposibil boss, au răspuns oamenii vremurilor lui. Ai văzut încercările altora – eșuate lamentabil. Mai bine facem niște lumânari mai mari și tratăm fitilul să nu mai fumege! – Cum ar fi să vorbim cu oamenii de la distanță în ...
Citește mai mult »

Ceva vechi, ceva alb-negru, ceva împrumutat

10/01/2017 Zilele astea mă încearcă un mic disconfort social. Ce zic mic, mă scot din minți cumplit următoarele chestiuni: Poveștile de când era bunica fată. “Pe vremea mea, profesorii ne băteau și uite ce bine am ajuns”. “Pe vremea mea, mergeam prin frig și nu răceam”. Generații întregi de viteji cu logica puțin defazată, dar pe vremea noastră se muncea, nu se gândea. Există motive pentru care unele chestii au rămas în trecut. Se numește progres. În loc de sobe, avem calorifere, medicii s-au prins că frigul nu este cauzant, dar este favorizant infecțiilor respiratorii, lumânările sunt becuri, iar comunicarea este mai facilă datorită dispozitivelor noi, cărora le zicem telefoane mobile. Știu că e greu să vezi că vremurile noastre de mult apuse sunt depășite, știu că adaptarea la nou e grea. Dar schimbarea este singura constantă. Se schimbă tot: mentalități, produse, oameni, relații. Și nu-i ciudat cel care se adaptează, ci acela care trăiește tot alături de dinozauri. Gândirea de tip alb-negru. Ok, au câștigat ceilalți alegerile. Sunt niște nemernici, să moară pe rugul social. Eu însă nu ...
Citește mai mult »

Bicotidian

22/11/2016 Amândoi copiii răciţi, ambii mei neuroni tăbăciţi. Ambele cafele băute, amândouă prăjiturile din frigider halite. Două zile buşite. Două luni fripte. Două alarme ignorate, două boli deodată. Doi ochi încercănaţi şi doi obraji palizi, două urechi sătule să audă şi două buze amorţite în a mai vorbi. Încă două speranţe decedate, alte două poate că s-au născut deja. Două priviri înainte, două înapoi. Şi doi paşi timizi spre un mâine de două ori mai bun.
Citește mai mult »

Pentru o viaţă sănătoasă, evitaţi excesul de oboseală

25/10/2016 Din motive independente de voinţa mea, mi-am început ziua la 4,30. Cu aproape 5 ore de somn, întrerupte şi alea, simt cum fiecare celulă din corp este într-o rebeliune individuală ciudată. Sunt obişnuită cu oboseala şi îi ştiu efectele: În primul rând percepţia timpului este diformă: totul se derulează fie prea încet, fie prea rapid față de normal. 30 de minute par fie ore întregi, fie secunde. Şi percepţia spaţiului este afectată, astăzi mi-am răsturnat o cutie în cap, convinsă fiind că raftul este suficient de generos cât să pot evita asta. Apoi sunt dificultăţile de concentrare. Uit ce am de facut sau fac de trei ori acelaşi lucru. Mă încalţ cu fesul, mă îmbrac cu cizmele de cauciuc. Mă dau cu pastă de dinţi pe post de anticearcăn. Fac cafea folosind opţiunea de ceai rece a espressorului şi vreau să-l arunc pentru că sigur s-a stricat. Pofta de mâncare atroce. Dacă nu dorm noaptea sigur mănânc cu şapte guri a doua zi. Aberant, precum ăştia mici care combină ciocolata cu caşcaval şi friptură. Evident că după câteva ...
Citește mai mult »

Secretul frumuseţii este că nu există un secret

09/08/2016 Ne uităm la pozele celebrităţilor care par întotdeauna scoase din cutie chiar şi atunci când cumpără ouă, aleargă în parc sau duc copilul la grădiniţă. Tindem să credem că reţeta unui look ravisant este mai degrabă genetică sau ţine de chirurgie plastică, de tratamente cosmetice, de trucuri ce necesită bugete generoase şi cel puţin 8 ore zilnic pentru implementare. În realitate există câteva soluţii la îndemâna oricui, pentru că nu au nevoie de timp sau bani în plus: 1.Aranjatul părului. Nu degeaba există acea sintagmă traductibilă prin “ziua bună se cunoaşte după freza la trezire” – “bad hair day”. Când părul este nearanjat, murdar, electrizat, tern, arătăm ca naiba orice am face. Dacă vă uitaţi la femeile din revistele lucioase, fie au freza aranjată indiferent de context, fie poartă pălarie, şapcă, batic sau alte astfel de accesorii care să acopere potenţialele probleme ale reminiscenţelor de blană. Un tuns bun, un spălat la timp şi un uscat care să-i dea volumul optim ajută mult la fizic şi la moral. 2.Nu există no makeup. Chiar şi pozele care ne arată vedete fără de machiaj conţin cel puţin un primer bun, un ...
Citește mai mult »

Ne îndrăgostim prea repede, urâm prea uşor

05/08/2016 Cred că una dintre trăsăturile omului modern este că trece prea facil de la o stare la alta, de la adulaţie la scârbă, de la dragoste, la ură, de la iubire necondiţionată la critică veninoasă. Se vede asta în relaţiile interumane, atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, social. Astăzi ne venerăm jumătatea, mâine o urâm pentru că nu a dus gunoiul. Azi votăm cu entuziasm, mâine înjurăm cu năduf. Azi cumpăram bilete la concert, mâine aruncăm brăţara de acces cu dezamăgirea dată de falsete. Este normal, avalanşa de informaţii ne uluieşte şi ne duce reacţiile spre extreme. Iar reacţiile extreme, evident spre erori şi dezamăgiri. Dar asta nu ne împiedică să luăm procesul de la capăt. Să iubim rapid, să urâm cât ai clipi. La un moment dat psihologii au vrut să includă dragostea în categoria bolilor mintale. Şi oricât de ciudat ar părea, nu e o totală aberaţie. Atât timp cât nu mai ştim să privim un om, o situaţie, un grup, o problemă altfel decât extrem, lucrurile nu-s normale. Chiar dacă iubim cu nesaţ, trebuie să luăm în ...
Citește mai mult »