Fără etichetă

Numai cine nu muncește nu este ridicol

Presupun că ați văzut deja portretul însângerat al Prințului Charles și valul de glume apărute. Este o alegere artistică interesantă, deci controversată, totuși specifică autorului lucrării, astfel că rezultatul obținut este cu siguranță asumat de către toți cei implicați. Glumele cu purtătorul coroanei britanice nu sunt noi, oricum. Ceea ce demonstrează un lucru deloc surprinzător, dar pe care puțini îl conștientizează: notorietatea, succesul au invariabil prețul de a fi ridiculizat la o scală planetară, în egală măsură, dacă nu chiar mai abitir decât a fi adulat. Se știa de mult că omului obișnuit nu îi plac persoanele fără cusur, de aceea apar continuu povești despre fapte imorale, neputințe sau defecte ale celor care aspiră la celebritate. Mulți dintre influencerii de carton, care nu au altceva de spus, își rezolvă tot soiul de defecte fizice închipuite în ochii tuturor sau abordează public conflicte, detalii de boudoir, situații controversate. Așa se creează din nimic notorietate. Și în proiectele de selecție sau consultanță cei cu experiență se folosesc de acest truc psihologic clasic, așa că dacă veți întâlni o persoană ca scoasă ...
Citește mai mult »

Sorrento: Când viaţa îţi dă lămâi le transformi în brand turistic

Sunt lovită rău de realitate, dar voi povesti în continuare episoadele vacanţei noastre în Italia. Nu de alta dar vreau să mă asigur că atunci când lucrurile o iau razna total am cum să-mi reamintesc că există în contrapartidă şi zile bune. Așadar după cele câteva zile la Roma am pornit-o cu maşina către Sorrento. Unde este exact așa cum se spune: citricele cad din pomi. Mai ales lămâile, dar și portocalele pe care le culeg când încă sunt acre și ele. În grădina hotelului la care am poposit pomii erau altoiți așa că vedeai trei soiuri de fructe în același arbust. Sorrento este o localitate cu vreo 17.000 de suflete la care se adaugă turiștii și uneori ai senzația că toți se înghesuie pe străduțele înguste și pietruite ale vechiului oraș. Lămâile au fost transformate în brand turistic și în materie primă de bază pentru producția alimentară și nu numai, există deja un trend global în modă cu imprimeurile citrice. Ce am făcut în Sorrento? Plajă, plimbat și mâncat intensiv. Unul dintre beneficiile vizitării unor destinații turistice de ...
Citește mai mult »

O socotitoare

Fără să vreau mi-au ajuns în fața ochilor online niște bilanțuri negative ale unei doamne. Nu-mi dau seama de frecvență, dar periodic postează câte un pomelnic al lucrurilor enervante pentru ea și trebuie să recunosc că are ce scrie… Am realizat că de regulă cam ăsta este primul impuls: să ne contorizăm belelele. Și eu m-am surprins făcând un calcul la început de săptămână cu ceea ce am reușit să stric. Am început cu două oale de mâncare arse, am continuat cu o pereche de ghete noi stricate, apoi mi-am pierdut ochelarii de soare, iar azi am aflat că s-a stricat și aspiratorul. Dacă o țin tot așa, până sâmbătă ajung la sapă de lemn. Schimb așadar perspectiva până nu e prea târziu și trec la socotit părțile pozitive ale intervalului amintit: După o nesfârșită iarnă a ieșit și soarele (așa am și aflat de ochelari). Alt tonus, vitamina D + serotonină = love. Măcar pentru două zile am scos garderoba primăvăratică pe catwalk-ul lui Mutu(*), ceea ce a fost mai mult decât plăcut. Din motiv de aniversare proprie duminicală, ...
Citește mai mult »

Părinții au viață de poveste

Mi-am dat seama de asta în timp ce mă chinuiam să găsesc lada cu animale de pluș “nu adevărate”, plăteam o proformă pentru servicii turistice și încercam să găsesc punctul în care pe telefon apărea un pop-up cu “ciuperca piciorului vindecată” în timp ce testam noul www.itex.ro în variantă mobilă. Simultan. Vă jur că e de poveste și am exemple concrete: E “Hansel și Gretel” atunci când copilul ia o bucată de ceva, orice, comestibil și se plimbă prin casă. Îi reperezi traseul mai ceva ca Garmin-ul. A se nota că în zilele noastre păsările nu ajută, iar aspiratorul se dă și el lovit de la atâta miros de mâncare expirată pe la filtre. Este și “Scufița Roșie” când copilul întreabă tare, răspicat și public: “Mama, dar de ce are nenea ăsta nasul așa mare?” de te rogi să apară un lup fioros și să te pape, scăpându-te astfel de jena de a te uita la bietul om. E “Magărușul încăpățânat” când urmașul ajunge să-l ia pe “nu vreau” în brațe și să-l țină precum bretelele velcro de la Marsupi(*). ...
Citește mai mult »

Dialoguri imaginare

-Cum ar fi să existe o sursă de căldură în peștera asta, astfel încât să preparăm hrana și să ne încălzim mai ușor? s-a întrebat, poate, unul dintre oamenii cavernelor. -Ți-a degerat capu’ frățioare? Cum așa ceva? Aruncă, femeie, încă o blană pe ăsta, că dădu în delir pe aici! -Cum ar fi ca în loc să ne cadă mâna scriind la cărțile astea uriașe, să existe o sculă care să le scrie singură? În multe exemplare!!! s-a întrebat altcineva pe la începutul secolului paișpe. -Ar fi nasol, că rămânem fără pâine! i-au răspuns colegii de breaslă. Noroc că e o idee atât de stupidă încât e absolut imposibil să o aplice careva. -Cum ar fi să existe un sistem de iluminat ieftin, la scară largă și mai ușor de folosit decât lumânările? s-a întrebat, poate, Edison pe la 1800 toamna. -Imposibil boss, au răspuns oamenii vremurilor lui. Ai văzut încercările altora – eșuate lamentabil. Mai bine facem niște lumânari mai mari și tratăm fitilul să nu mai fumege! – Cum ar fi să vorbim cu oamenii de la distanță în ...
Citește mai mult »

Ceva vechi, ceva alb-negru, ceva împrumutat

Zilele astea mă încearcă un mic disconfort social. Ce zic mic, mă scot din minți cumplit următoarele chestiuni: Poveștile de când era bunica fată. “Pe vremea mea, profesorii ne băteau și uite ce bine am ajuns”. “Pe vremea mea, mergeam prin frig și nu răceam”. Generații întregi de viteji cu logica puțin defazată, dar pe vremea noastră se muncea, nu se gândea. Există motive pentru care unele chestii au rămas în trecut. Se numește progres. În loc de sobe, avem calorifere, medicii s-au prins că frigul nu este cauzant, dar este favorizant infecțiilor respiratorii, lumânările sunt becuri, iar comunicarea este mai facilă datorită dispozitivelor noi, cărora le zicem telefoane mobile. Știu că e greu să vezi că vremurile noastre de mult apuse sunt depășite, știu că adaptarea la nou e grea. Dar schimbarea este singura constantă. Se schimbă tot: mentalități, produse, oameni, relații. Și nu-i ciudat cel care se adaptează, ci acela care trăiește tot alături de dinozauri. Gândirea de tip alb-negru. Ok, au câștigat ceilalți alegerile. Sunt niște nemernici, să moară pe rugul social. Eu însă nu ...
Citește mai mult »

Bicotidian

Amândoi copiii răciţi, ambii mei neuroni tăbăciţi. Ambele cafele băute, amândouă prăjiturile din frigider halite. Două zile buşite. Două luni fripte. Două alarme ignorate, două boli deodată. Doi ochi încercănaţi şi doi obraji palizi, două urechi sătule să audă şi două buze amorţite în a mai vorbi. Încă două speranţe decedate, alte două poate că s-au născut deja. Două priviri înainte, două înapoi. Şi doi paşi timizi spre un mâine de două ori mai bun.
Citește mai mult »

Pentru o viaţă sănătoasă, evitaţi excesul de oboseală

Din motive independente de voinţa mea, mi-am început ziua la 4,30. Cu aproape 5 ore de somn, întrerupte şi alea, simt cum fiecare celulă din corp este într-o rebeliune individuală ciudată. Sunt obişnuită cu oboseala şi îi ştiu efectele: În primul rând percepţia timpului este diformă: totul se derulează fie prea încet, fie prea rapid față de normal. 30 de minute par fie ore întregi, fie secunde. Şi percepţia spaţiului este afectată, astăzi mi-am răsturnat o cutie în cap, convinsă fiind că raftul este suficient de generos cât să pot evita asta. Apoi sunt dificultăţile de concentrare. Uit ce am de facut sau fac de trei ori acelaşi lucru. Mă încalţ cu fesul, mă îmbrac cu cizmele de cauciuc. Mă dau cu pastă de dinţi pe post de anticearcăn. Fac cafea folosind opţiunea de ceai rece a espressorului şi vreau să-l arunc pentru că sigur s-a stricat. Pofta de mâncare atroce. Dacă nu dorm noaptea sigur mănânc cu şapte guri a doua zi. Aberant, precum ăştia mici care combină ciocolata cu caşcaval şi friptură. Evident că după câteva ...
Citește mai mult »

Sensul vieţii – varianta antreprenorială

Zilele trecute am citit un articol despre drumul iniţiatic al patronului unei cunoscute agenţii de turism, care a ieşit din afacerea de multe milioane de euro lunare, pentru a găsi sensul vieţii. De fapt era ca la Radio Erevan: nu ieşise, ci îşi redusese programul de lucru şi oricum nu asta era partea importantă a articolului ci promovarea unui circuit turistic exotic şi revelator, care odata parcurs îţi arăta sensul vieţii şi răspunsurile la toate întrebările existenţiale profunde. Mă ştiţi, exersez intens gândirea pozitivă. Aşa că în loc să mă enervez ca am pierdut timpul, am pus-o de o revelaţie şi de o idee de afaceri. 2 în 1, ca cafeaua: Motivul pentru care eu nu las totul baltă, în căutarea sensului vieţii, nu este acela că îmi lipseşte afacerea de un milion de euro pe săptămână pe care să o abandonez prin reducerea programului de lucru, ci este acela că l-am găsit deja. Pentru mine drumul iniţiatic nu este o destinaţie turistică exotică, ci este chiar drumul către casă. De câte ori stau la bariera de pe Centura Bucureştiului, acolo unde intru în Domneşti, localitatea mea adoptivă, mă gândesc: ...
Citește mai mult »

Secretul frumuseţii este că nu există un secret

Ne uităm la pozele celebrităţilor care par întotdeauna scoase din cutie chiar şi atunci când cumpără ouă, aleargă în parc sau duc copilul la grădiniţă. Tindem să credem că reţeta unui look ravisant este mai degrabă genetică sau ţine de chirurgie plastică, de tratamente cosmetice, de trucuri ce necesită bugete generoase şi cel puţin 8 ore zilnic pentru implementare. În realitate există câteva soluţii la îndemâna oricui, pentru că nu au nevoie de timp sau bani în plus: 1.Aranjatul părului. Nu degeaba există acea sintagmă traductibilă prin “ziua bună se cunoaşte după freza la trezire” – “bad hair day”. Când părul este nearanjat, murdar, electrizat, tern, arătăm ca naiba orice am face. Dacă vă uitaţi la femeile din revistele lucioase, fie au freza aranjată indiferent de context, fie poartă pălarie, şapcă, batic sau alte astfel de accesorii care să acopere potenţialele probleme ale reminiscenţelor de blană. Un tuns bun, un spălat la timp şi un uscat care să-i dea volumul optim ajută mult la fizic şi la moral. 2.Nu există no makeup. Chiar şi pozele care ne arată vedete fără de machiaj conţin cel puţin un primer bun, un ...
Citește mai mult »