Mi-a ajuns zilele trecute în fața ochilor unul dintre multele articole scrise de mame supărate pe lume, mai exact pe așteptările nerealiste ale celorlalți privitoare la dichisitul și aranjatul femeilor care au copii. Nu avem timp, de aceea nu ne pieptănăm, punem pe noi ce găsim prin dulap, preferabil un sac și agățăm, temporar sau definitiv, frumusețea în cui. În comentarii – corul aplaudac al bocitoarelor: da, da, așa este, lumea e rea și nu ne înțelege!
Abordarea este corectă până la un punct.
Știu și eu cum este să arunci prima haină pe tine și să fugi spre grădiniță. Știu și cum este să nu apuci să faci duș seara sau să prinzi părul in coadă pentru că nu visezi nici măcar igienizare, darămite aranjat. Știu cum este să porți kilograme în plus, cum ridurile se adâncesc de la oboseală, cum lacrimile de neputință sau epuizare înroșesc agresiv ochii. Cunosc așadar prea bine frica de a trece pe lângă o oglindă pentru că… è periculoso sporgersi!
Dar pentru că știu, nu înseamnă că îmi și place sau mi se pare scuzabil. Am luptat continuu pentru dreptul și timpul de a mă aranja. Am avut o perioadă în care mergeam la coafor la 6,30 dimineața, înainte de serviciu. Alta în care am găsit stiliști dispuși să vină acasă. Nu întotdeauna am avut bani, dar m-am pus totuși, egoist și irațional, ca prioritate pe mine. Nu găsesc timp când mă trezesc, dar găsesc peste 2 ore să-mi dau o cremă și o smăcuială legeră. Folosesc șampon uscat. Tai unghiile scurt și îmi spun că se poartă natural. Nu sunt scoasă din cutie, dar încerc să nu fiu scoasă nici din casa groazei.
Și nu fac asta pentru cei din jur. O fac pentru mine, pentru starea mea de spirit, pentru binele meu.
Modul în care arătăm este rareori conectat la priorități – este mai degrabă legat de cum ne simțim în pielea noastră. Când nu găsim timp de noi înseamnă adesea că nu credem că merităm efortul. Că munca noastră, aceea cu scutece, “supițe” de diversificare, teme și băgat la spălat, reprezintă ceva lejer, fără valoare, inutil, necalificat, oricum neplătit.
Și este greșit. Muncim constant, enorm, sub presiune. Merităm mult mai mult, dar măcar timp și energie pentru noi să ne oferim periodic. Pentru sănătatea noastră, frumusețea noastră, liniștea noastră.
Nu spun acum să facem din a fi divă un deziderat de viață și de moarte. Între a trage un pui de somn și a merge la coafor, voi alege fără să ezit prima variantă. Dar putem citi o carte cu o mască pe față (chit că se mai sperie copilul), putem lungi ritualul de baie cu încă 10 minute să uscăm părul mai puțin sauvage sau putem alege o vestimentație comodă alta decât tricoul decolorat din studenție și blugii rămași de pe vremea sarcinii. (*)
Nu pentru că așa spun alții. Ci pentru că așa ne-ar prinde bine.
(*) Sunt exemple pur aleatorii, ideea contează. De altfel accept opțiunea de a îmbrățișa un stil grunge, dar fără scuze sau explicații. Pentru că aici stă cheia: în asumare.