Suntem plecați prin lume, vă povestesc pe îndelete unde și de ce, când voi avea cum! 🙂
Am prins o zi din canicula ucigătoare, dar acum vremea este blândă și prietenoasă.
Totuși, ca niciodată, în zonele turistice mirosul de transpirație ne urmărește constant. În magazine, la cozi, prin autobuze, trăznește a subțiori nemângâiate de apă și săpun de te ustură ochii și îți cade părul din nas.
Care-i treaba? Se poartă natural? S-a dovedit științific că deodorantul dăunează grav sănătății? În vacanță nu e timp de mofturi cu igiena? Sau moda aceea feminină cu pisicile sub umeri s-a generalizat și aduce noi provocări olfactive?
Nu că pe la noi nu se întâmplă, dar parcă nu așa grav ca aici. Mi se pare că pe meleagurile noastre sunt șanse mai mari să intuiești potențialii suspecți de emanații, spre deosebire de partea asta de lume în care mirosul te învăluie de unde nu te aștepți.
Dincolo de aceste minore inconveniente, în pelegrinările noastre am constatat un lucru interesant: copilul cel mare are un stil de orientare spectaculos. Un hibrid între cel clasic, cu hărți de hârtie și indicatoare din trafic, cel digitalizat cu aplicații specifice și unul neîntâlnit până acum, îi zic socio-dinamic, în care urmărește fluxul de trafic al oamenilor. Depășește logica cu soluțiile lui, de exemplu când a trebuit să cumpărăm biletele de tren erau niște cozi serioase atât la casierii cât și la automate de am fi pierdut o oră pe acolo, dar el ne-a dus la ghișeul de “Services” unde nu era aproape nimeni.
Este clar că este pe de o parte o abilitate moștenită pe cale paternă, eu reușesc să mă pierd și într-un mall mic, dar și dezvoltată prin călătorii, interacțiuni diverse, plus curiozitate maximă combinată cu efort propriu și personal.
În rest toate cum le știți. Bagajele au fost complete, surprizele au fost plăcute, iar jumătatea asta de Europă s-a dovedit atât de scumpă încât s-ar putea să facem chetă pentru a ne întoarce acasă. M-am gândit deja la o lozincă potrivită: “Dați un leu pentru drumul meu!” (*)
Prin România în afară de caniculă, furtuni extreme și asediu asupra legislației muncii fix când sunt eu în vacanță (**), ce mai este? Aștept un raport cât mai detaliat!
(*) Se numește parafrază, nu plagiat!
(**) Vi se pare întâmplător? Eu nu prea cred că este așa!