
Merg pe jos cam un kilometru să-mi iau copilul mic de la scoală. Şi traversez două treceri de pietoni nesemaforizate.
Vineri era să mă calce o maşină. Ieri la fel. Mi se pare incredibil că există şoferi care văd ca se apropie o intersecţie şi accelerează. Să nu credeţi că eram cu ochii în telefon sau cu gândurile cine ştie pe unde. Ba chiar mi s-a părut că fac contact vizual cu şoferii respectivi, tocmai pentru că a devenit o obişnuinţă să mă simt fugărită atunci când traversez. Şi totuşi indivizii au călcat acceleraţia în loc de frână, deşi păreau că m-au văzut.
Nu e Mercur Retrograd şi nici ghinionul meu, sunt din ce în ce mai mulţi şoferi inconştienţi.
Sâmbătă, în drum spre casă, am văzut din maşină cum un Logan urcă în viteză pe trotuarul improvizat de Primărie până la supralargirea Prelungirii Ghencea, tocmai pentru ca pietonii să fie în siguranţă. S-a suit pentru a depăşi lunga coloană de maşini şi era sa treacă peste un băiat care mergea pe acolo. Tot sâmbătă un alt şofer era să calce o fată care traversa pe trecerea de pietoni. Repet, copiii circulau regulamentar.
Comoditatea a devenit o obsesie. Văd oameni care iau maşina şi dacă au de mers 500 m. Că nu e suficient de aglomerat, oricum! Transportul în comun ne doare şi la cât e de prost oricum ni se pare că n-ar trebui să-l şi mai plătim. Urcaţi de curiozitate într-un autobuz şi vedeţi cam câţi călători validează cardul de călătorie. Şoselele au devenit un calvar, există o adevărată teroare a fiarelor. Ai maşina, ai puterea.
Iar dacă arunci urechea la cei din jur, e mereu de vină altul. Primăria, Guvernul, Preşedintele, Dumnezeu chiar. De asta mergem cu maşina pe trotuare, nu facem nici 10 paşi pe jos că ni se strică flecurile de la pantofi, accelerăm ca şoferi în intersecţii şi punem în pericol copiii altora. Pentru că nu iese lumea la vot şi pentru că avem conducători proşti.
Convenabil, nu?
O mai spun o dată, deşi nu îmi voi face mai mulţi fani cu mantra asta: votul nu schimbă lumea, ci doar o conducere temporară. Educaţia este cea care vindecă şi generează progres social. Şi asta începe de acasă. Şi e grea. Şi durează.