Chestii esenţiale, care mă fac un om mai bun, mai puternic, mai destoinic(*):
– Să am stomacul tare. În tinereţea zbuciumată, orice miros cu iz non-floral mă făcea să capăt brusc o culoare gălbuie a pielii, să simt stomacul în rebeliune şi să capăt înţepături la ficat. După două serii de meconiu, de schimbat scutece post-diversificare, de fugărit muci şi de şters cu ce e la îndemână, jur că nu mă mai sperie nimic. Dinţii de lapte mumificaţi prin sertare mă fac să zâmbesc şi dacă nu găsesc seara nişte bale îmmuiate în biscuiţi sau o dâră de mucozităţi întinsă pe pantaloni mă simt vinovată că nu am petrecut destul timp acasă.
– Să nu mai folosesc raţiunea pentru a pune capăt unei dispute, pentru că nu ajută. Când doi se ceartă, indiferent de vârsta lor, fiecare adeversar îşi cunoaste propria artilerie şi este încapabil să rezoneze la ceea ce i se arunca din cealaltă parte. Abia când ai copii realizezi cu adevarat ca raţiunea nu îşi are rostul, că orice argumente sunt inutile şi ca mai bine spui sau faci ceva paradoxal, care uimeşte şi rupe armonia conflictului, decât să încerci să ai dreptate.
– Să rezist fară somn. În ambele sarcini avansate am dormit prost, foarte prost şi groaznic. Credeam ca mă prăbusesc, că voi naşte şi nu voi fi capabilă să am grijă de copiii mei, că voi adormi în timp ce traversez strada şi mă va călca o maşină. Acum că am aproape trei ani de când dorm prost, foarte prost şi groaznic ştiu că se poate trăi şi aşa, că te adaptezi, intri pe un soi de pilot-automat care te ajută să mergi mai departe.
– Să fac multe lucruri simultan. Întotdeauna am crezut că sunt bună la asta, dar maternitatea m-a făcut să realizez că m-am supraestimat serios. Abia când ai măcar doi copii poţi spune că ai prins ideea de multitasking. Şi încă mai am mult de învăţat. Ca şi recruiter aş angaja pe loc o mamă cu 3+ copii în dotare. Consider că doar cu o abordare extrem de eficienta a ceea ce are de făcut poate supravieţui.
– Să citesc cărţi întru documentare şi apoi să improvizez în viaţa reală. De când sunt mamă am realizat ce înseamnă “a vorbi ca din cărţi”. Majoritatea articolelor, lucrărilor ştiinţifice şi blogurilor vorbesc fie din experienţe singulare, fie din statistici. Iar problemele tale maternale vor fi întotdeauna la mijloc. În ceea ce mă priveşte nu am avut privilegiul să găsesc la bibliotecă soluţiile problemelor apărute până acum în creşterea copiilor. Doar că ştiu de la cartea de psihologie că a fi creativ înseamnă în primă fază a te documenta serios, aşa că nu am exclus niciodată această rutină.
– Să mă lepăd definitiv de perfecţionism. Sunt imperfectă şi îmi e bine aşa. Dacă la tot iureşul zilnic aş adăuga munca enormă şi inutilă de a face toate lucrurile impecabil aş fi de mult la balamuc.
Acestea fiind zise, sper să prind şi ceva experienţă de mamaie. Toţi bunicii pe care îi cunosc spun că este o experienţă mai intensă, cu mai multe schimbări în bine la capitolul personalitate şi fară stres, pentru că de această dată presiunea responsabilităţii e a altcuiva. Ceea ce sună minunat!
(*) ironie