- 23/11/2017
Cea mai recentă acţiune forfecată de presă a actualei puteri este înfiinţarea de către Primăria capitalei noastre dragi a unui consorţiu/ holding/ mamut de firme care să gestioneze domeniile cheie: IT, sport, transport, pază şi securitate, salubrizare, etc.
Care, ca orice agent economic, are nevoie de capital uman. Iar Primaria nu doar că vrea să angajeze în masă, dar o va face cu salarii competitive, și asta, zic specialiştii, ar putea da peste cap piaţa muncii. În plus, politica de angajare deloc transparentă, ar avantaja pe cei care au afinităti politice sau de sânge cu partidul aflat la conducere.
Nu ştiu cât de bună sau proastă este ideea, ştiu doar că implementarea va fi oricum mediocră. Statul român are o deficiență în a face lucruri sclipitoare, este veşnic înapoia vremurilor şi logicii, are o inerţie păguboasă şi o birocraţie criminală, adică toate componentele din rețeta eșecului.
Şi sunt de acord că este un demers populist, de imagine, înainte de a fi unul de eficientizare al unor procese de lucru sau fluxuri de bani.
Dar dincolo de asta, ceea ce nu înțelege nimeni este că se bazează pe o extrem de bună cunoaştere a problemelor din piaţa muncii autohtone.
Pentru că da, există o masă amorfă de candidaţi pe care nici IMM-urile, nici multinaţionalele nu o vor și pe care eu o denumesc INVIZIBILII.
Cine sunt ei? Oameni 100% funcţionali, dar cărora le lipseşte ceva: abilitatea de a vorbi o limbă străină, o mână sau un picior, diploma de studii finalizate, competenţa de a face faţă unui interviu sau de a-și redacta CV-ul. Sau au prea mulţi: ani, copii sau numeroase responsabilităţi în afara jobului.
Îi ştiţi. Chiar sunt 100% apţi de a munci, dar au imperfecţiunile la vedere. Ori firmele din România sunt clădite pe desăvârșirea şi întregul fiecărei părţi componente.
Imperfecţi din ăştia sunt(em) mulţi. Iar promisiunea unui job cu ore fixe și salariu bun, în care să nu conteze neapărat cât de bine redactezi un CV, ba mai mult, în care să ţi se spună că valorezi ceva oricâte interviuri ai fi ratat anterior, devine El Dorado.
Este simplu să ne uităm superior la cei creduli. Dar într-o societate matură, ei îşi găsesc utilitatea, locul, speranţa. La noi sunt invizibili şi căutaţi din priviri doar când trebuie să dea cu ştampila.
Înainte de a critica aşadar Primăria și de a pune tunurile pe Târgul său de joburi sau pe numeroasele CV-uri colectate, ar fi poate frumos să dăm cu mătura în propria curte. De câte ori am oferit şanse celor care le pierduseră de mult? Câte firme instruiesc angajaţii, îi dezvoltă profesional şi câte caută “candidatul ideal” format pe banii altora şi numai bun de stors de competenţe? La câte CV-uri strâmbați din nas din cauza unei cratime, deși jobul ar presupune prea puține interacțiuni cu gramatica limbii române? Nu cumva stabiliți bugetele salariale folosind minumum posibil, chiar dacă în el nu încape nici măcar o chirie decentă? De câte ori vă uitați la femeile venite la interviul de angajare ca la niște utere dotate cu neuroni?
Iată că populismul nu este doar vina lor. Stă şi în responsabilitatea noastră să-l contracarăm. Să oferim şanse, să întoarcem ceva în piaţa muncii, nu doar să ridicăm pretenţii de top cu salarii de lumea a treia. Impozite plătim toţi, diferența o fac poate acele mâini întinse necondiționat, acele destine transformate altfel decât prin asistență socială.
Lucrez în resurse umane de aproape două decenii şi vă spun că nici măcar o companie din piaţa privată nu cunoaşte piaţa muncii aşa cum o știu consultanţii politici de succes. Şi aici stă cheia viitorului: la cei invizibili care pot determina astfel destinul economic și social al tuturor.