În perioadele dificile, am învățat să cer ajutor. Uneori l-am primit, alteori nu. Și trebuie să recunosc că cel mai des a venit din partea spre care nu am privit. Oricum, având ceva experiență de viață la activ, am reușit să definesc trei tipologii umane, clasificându-le după reacția la nevoia de ajutor a celor din jur(*):
- Există oameni dificili, care nu doar că nu ridică un pai pentru aproapele lor, dar parcă fac tot posibilul să-l încurce. Sunt cei care ei înșiși au nevoie de ajutor, dar nu au deprins un mod matur să-l ceară. De regulă sunt nefericiți, veșnic nemulțumiți, conflictuali, găsindu-și locul doar în medii la fel de dificile ca ei. Și, atunci când ajută, așteaptă ceva în schimb.
- Mai sunt și oameni egoiști care se gândesc preponderent la ei și care chiar dacă au posibilitatea să întindă o mână, preferă să-și păstreze energia pentru propriile provocări. Nu prea ajută, dar nici nu încurcă. De regulă sunt cei mai singuri oameni, dar și cei mai liniștiți. Au tabieturi, timp pentru sine și, poate, o imagine un pic prea bună în ceea ce îi privește. Par fericiți, dar având puțini prieteni ar putea la fel de bine să nu fie.
- Și, cei mai rari, oamenii altruiști, care ajută pe cei din jur necondiționat, din simplul motiv că pot. Nu așteaptă nimic în schimb și oricine, indiferent de relația cu ei, primește la nevoie o mână întinsă. Sunt cei mai fericiți oameni pe care îi cunosc, pentru că indiferent de situație, îsi iau energia din bucuria celor cărora le sunt de ajutor, se încarcă din zâmbete, mulțumiri, din binele pe care îl fac.
Este drept că și cei care primesc ajutorul sunt de mai multe feluri, dar în principiu fiecare dintre tipologiile de mai sus răspunde așa cum știe: unii sunt recunoscători, alții veșnic nemulțumiți, considerând că niciodată nu primesc după merite sau chiar persoane care nu acceptă să-l primească pentru că se descurcă mai bine singuri.
În mod cert altruiștii merită toată recunoștința noastră. Dar și egoiștii ne arată că a pune limite, a spune “nu” este uneori benefic. Iar dificilii că, înainte de toate, trebuie să știm a cere.
(*) Deși mi-a ieșit o frază ca la carte, clasificarea mea este 100% empirică 🙂