Știți cum e: ce dai, asta primești. Dar în cazul meu, dacă dau bine, primesc bine în cantități relativ echitabile. Dar dacă greșesc cumva, văleleu, ce cantități de greșeli îmi iau înapoi!
Pot și exemplifica, să nu credeți cumva că victimizez. Așadar:
De câteva luni noul acasă este în șantier. N-a fost chiar o bucurie pentru vecini, un apartament rămas în anii ’60 a avut nevoie de un facelift serios. Ce primesc înapoi? Ați zice că se mută vecinul de deasupra și vom primi tratament similar. Ei bine, probabil că se va întâmpla și asta, fix când ne așteptăm mai puțin. Dar până atunci a început constructia unui întreg proiect imobiliar în vecinătatea casei noastre. Nici dacă se pornea al treilea război planetar nu era duduiala, praful și nebunia asta. Nu mai zic că fiind un șantier deschis, neîngrădit și nesemnalizat, toți piticii de pe stradă, inclusiv cel mic din dotare, trag spre el ca muștele la miere. Vis parental, nu alta, mulțumesc Karma, și eu te iubesc!
Am fost genul acela de copil care a iubit școala. Mă trezeam cu chef de treabă dimineața, îmi făceam temele fără să mă plâng, organizam singură ghiozdanul, îmi liniam caietele și îmbrăcam cărțile. Dar am avut o perioadă în adolescență când, din motive independente de voința mea, am avut dificultăți în a mă da jos din pat dimineața. Vreți să știți cum plătesc acum? Am doi copiii care încă de la gădiniță, iar cel mare termină mintenaș liceul, au nevoie de intervenții în forță pentru a părăsi cearceafurile dimineața. Am epuizat de mult toate argumentele normale în favoarea educației formale, am trecut la clasicele: “mergi la școală/ faci teme/ înveți chestia asta pentru că așa ZIC EU!” Noroc că-i duce mintea zdravăn, altfel abandonam de mult lupta. Mulțumesc, Karma, aparent ai ascultat rugile mamei mele de a avea copiii ca mine și le-ai îmmulțit, probabil, cu cele similare venite pe filiera tatălui lor!
Mi se întâmplă uneori să nu înțeleg ce-mi spun oamenii. Eu funcționez cu mesaje concrete și directe, stilul acela în care bați șaua ca să priceapă gloaba nu-mi este deloc perceptibil. Dar n-aveți idee ce înțeleg uneori oamenii din ce spun eu, cât de concret și direct pot! De la deliruri religioase, mesaje comuniste, minciuni gogonate, la tâmpenii crase. Mulțumesc, Karma, mi-a luat ceva timp să învăț să vorbesc, uite acum ar trebui să mă prind cum și când să tac! Nu de alta dar uneori oamenii nu citesc ce scriu eu, ci pricep ce văd ei.
Acum că am zis cele de mai sus, sunt sigură că viitorul îmi rezervă șapte ani înconjurată de șantiere, șapte nepoți pe care să-i dau jos din pat cu forța să-i trimit la școală și șapte ani de hate online. Și dacă nu dai textul ăsta mai departe, la fel vei păți și tu!