Care-i treaba cu manelele?

Am niște zile mai proaste, așa că permiteți-mi să fiu brânza mucegăită din frigiderul speranței parentale: dacă aveți frați, copii, nepoți adolescenți, este foarte posibil ca ei să fumeze mizerii din astea noi care tind să înlocuiască țigările clasice. Și să bea alcool. Și să asculte manele, și aici mă refer la cei care nu au avut în playlistul de acasă genul acesta muzical.

Știu, toți avem îngerași. Până ajungem cu ei la pneumolog și observăm dificultățile specialistului de a ne expune problema și a oferi tratamentul. Îndemnul “Lasă naibii țigările, copile!” putând genera ceva probleme neuro-psihiatrice părinților. Și până vedem filmulețe prin story-urile altora de pe Instagram.

Despre fumat și beut am mai povestit. Și am fost acuzată de gândire retrogradă. Eu și Mercur, cum ar veni.

Zic acum și de manele, să văd ce păcate mi se mai găsesc.

În primul rând mă simt datoare să precizez că nu am o problemă cu ele sau cei care le ascultă. Este un gen muzical cu mare priză la public, pururea în trending pe YouTube, iar unii dintre interpreți chiar știu cu cântatul. Aveam și noi, în tinerețe, ceva precursori, Generic și Azur, deci sunt obișnuită cu genul.

Ceea ce deranjează este cultura din jurul lor: oameni cu școală puțină și evaziune fiscală multă, care epatează cu avuția mai mult decât cu talentul sau alte astfel de calități. De aceea nu prea ne vine să le acordăm nici credit artistic.

Primul moment WTF l-am avut la o petrecere a copilului mare din gimnaziu. Era la un colegiu național încă de atunci, cu colegi preocupați de performanțele școlare/ extrașcolare. Și au rupt podeaua pe manele, mândrindu-se cu asta de parcă fuseseră admiși la cine știe ce liceu de prestigiu.

Al doilea când o ilustră prezentatoare TV i-a adus fiicei la majorat artiști cu un astfel de repertoriu. Și a ținut să afle tot poporul de măreția momentului. WTF 2? Atât e de cool treaba asta, că trebuie să ai și live ca să fii respectat?

Acum deja sunt carevasăzică obișnuită cu ideea, așa că auzind recent o știre care spunea că o petrecere cu manele și copii de pe la licee bucureștene bune a fost întreruptă de autorități, nu m-am panicat prea tare. Doar m-am întrebat dacă erau și bombardieri pe acolo.

De ce le plac tinerilor manenele?

Nu doar pentru că au ajuns o imagine destul de limpede a societății în care conviețuim. Ci, uneori, și pentru a se detașa de noi, părinții, adică cei care le considerăm inadecvate.

Generația mea a crescut cu muzică rock, rap, alternativă. Care ne oferea contextul de a ne exprima vestimentar și comportamental spre dezaprobarea, chiar disperarea părinților noștri. Păr în ochi, machiaj strident, blugi rupți (pe atunci nu existau în magazine gata ciopârțiți), ciocate (cele mai incomode ghete ever) sau pantaloni cu turul la genunchi cu care abia puteai merge. Aveți idee cât de convențional se îmbrăcau oamenii “pe vremea mea”? Numai ideea de a purta multe lanțuri la gât era considerată o rebeliune greu de acceptat.

Ce nou curent muzical au ei? În afară de k-pop, despre care mă abțin să zic ceva pentru că are cei mai fanatici fani, mai nimic nou, original. Așa că dacă tot aleg ceva deja consumat, barem să alegem ceva care generează controverse. Cunoașteți ceva mai cinstit și sănătos ca maneaua? Eu nu.

Carevasăzică oricum problema nu e că ascultă manele. Și eu l-am ascultat intensiv pe Kurt Cobain și nu pot spune că mă identific în vreun fel cu el. Sau Robert Smith și jur că nici măcar să mă fardez ca el nu știu! Ar fi totuși una dacă s-ar gândi obsesiv la dușmani, iubirea vieții, bani și avere venite ca prin farmec și dacă în loc de credit ipotecar “Prima Casă” ar apela la un domn care vine cu banii în sac, cerând penalitățile de întârziere în degete și organe interne. Sau ar scrie CV-ul așa:

Concluzionând:

Dacă vă întrebați de ce ascultă copiii noștri manele, deși unii au crescut cu Metallica, să știți că din același motiv pentru care noi am ascultat Depeche Mode, deși unii am crescut cu Savoy și Dan Spătaru!