De ce ne purtăm ca hienele?

Urmăresc de ceva vreme contul de Facebook al Eurostat. Iată şi partea bună a Social Media – aceea că-ţi oferă acces facil la informaţii interesante, doar că, spre deosebire de mizeriile care stau la vedere, acestea trebuie căutate.

Astăzi a apărut topul deprivării sociale şi materiale pentru 2016. Suntem fruntaşi, locul întâi cu o frumoasă coroniţă: rata de 50%. Aşa cum vă aşteptaţi când vine vorba de noi, treaba asta e urâtă. Rău!

Ce înseamnă 50% rată a deprivării?

Simplu şi dramatic: că jumătate din populaţia României nu face faţă eventualelor cheltuieli neplanificate. Că nu îşi poate încălzi corespunzător casa, nu poate merge în vacanţe, nu-şi poate împrospăta garderoba, nu iese la restaurant sau nu socializează cu prietenii din motive legate de buget. Că se abţine de la cheltuieli pentru că nu le poate susţine.

Demenţa este că cealaltă jumătate cheltuie ca apucata!

Şi asta era în 2016, între timp deşi PIB-ul crește ca pâinea în cuptor, noi, pălmaşii simţim inflaţia din ce în ce mai mare. Deci cumpărăm tot mai puţin cu tot mai mulţi bani.

Despre asta este vorba: punem mâncarea pe masă mai greu, mai scump şi la fel de prost, pentru că economia duduie de nu ştii cum să scazi costurile de producţie ca să-ţi rămână şi un minim de profit. Strângem cureaua, trăim frust, fără mari răsfăţuri sau fineţuri. Şi cu frica perpetuă că dacă apare ceva neprevăzut, ne rămâne doar rugăciunea!

Când jumătate de ţară trăieşte aşa (şi temerea mea este că Eurostat are date furnizate de noi, deci temeinic cosmetizate), nu poţi spera la o societate normală, aşezată, echilibrată. Fiecare se descurcă cum poate, iar competitivitatea asta aberantă ajunge să devină mod de viaţă, afectându-ne şi în contexte sociale la care nu ne-am aştepta.

Iar atitudinea politicienilor, care fac promisiuni aberante, asmuţindu-ne şi ei unii contra celorlalţi pentru ceva praf de pe tobă, devine un fitil aprins al bombei sociale.

Deci ajungem să ne purtăm ca hienele. Q.E.D.

Data viitoare când vedeţi o agitaţie socială nejustificată (certuri prin transpotul în comun, la cozi sau în pieţe ori copii care se încaieră din te miri ce), amintiţi-vă că jumătate de ţară nu ştie dacă mâine are bani de fondul clasei, medicamente neprevăzute sau cadouri de Crăciun. Aşa-i că devine de înţeles?