Cu ceva timp în urmă, una dintre cântărețele autohtone a mers la o televiziune de știri pentru un interviu. Nu știu ce s-a vorbit acolo, dar în următoarele zile o captură de ecran deloc flatantă, în care i se vedeau niște riduri de toată frumusețea, a inundat Internetul.
Evident, poza era însoțită de o multitudine de comentarii care mergeau de la amuzant spre grețos despre speța asta nemaiîntâlnită. Ai zice că a îmbătrâni e o boală rușinoasă, transmisibilă, numai bună de arătat cu degetul.
Ceea ce m-a minunat nu a fost neapărat vâlva creată de ridurile unei femei, cunosc prea bine valul de stereotipii care te lovește odată cu înaintarea în vârstă. Ci faptul că cei mai acizi comentatori erau bărbați care puteau fi cu ușurință plasați departe de standardele clasice de frumusețe. N-ar fi elegant să descriu câteva din atributele fizice, dar, credeți-mă pe cuvânt că nu erau nici atletici, nici pocnind de sănătate, nici numa’ buni de pus în reclame la șampon sau pastă de dinți.
Chiar îmi venea să întreb pe câte unul: “prietene, tu ai oglindă acasă?”
După ce am scăpat de laba gâștii românească, a urmat o turtă americănească. Adică Madonna, care, ce să vezi, a îmbătrânit și ea, devenind nerecognoscibilă pe scena premiilor Grammy.
Și dacă divei noastre autohtone i se imputa local că nu trece pe la estetician, cele globale i-a reproșat pe tot mapamondul că trece prea des.
Aceeași urâți și aceleași urâte, care strigă în gura mare despre urâțenia altora.
A îmbătrâni este un noroc pe care nu-l avem toți. A îmbătrâni frumos nu înseamnă lipsa ridurilor sau a petelor pigmentare, ci a trăi experiențe frumoase în ciuda durerilor articulare. Iar faptul că încă mai ești relevant într-un domeniu, ar trebui să conteze mai mult decât textura pielii.
Înainte de a comenta public vestimentația, comportamentul, aspectul fizic, moralitatea altora, n-ar strica, așadar, o scurtă privire în oglinda de acasă. Care trebuie ștersă când și când! Altfel nu-mi explic de ce vedem atât de clar imperfecțiunile altora, privindu-le cu maximă indulgența pe ale noastre.
În plus poate că ar ajuta ceva educație digitală. În ziua de azi, după aproape două decenii de folosință a Social Media, ar fi trebuit deja să învățăm că ceea ce slobozim în mediu virtual devine parte din noi. Virulența, opiniile cu iz maroniu, conflictele inutile aduc, poate, notorietate, like-uri, “engheigiment”. Dar în viața reală îți pot sabota imaginea, încrederea celorlalți, relațiile autentice.
Acasa te vezi in oglinda in fiecare zi, asa ca te obisnuiesti cu propria imbatranire. Pe Madonna o vezi o data la n ani, te surprinde 🙂
Cumva legat de asta, ai mei parinti imi ziceau mai demult ca ii intristeaza cand vad concerte actuale cu trupe din tineretea lor. Pentru ca ii vad cum au imbatranit si contrasteaza cu imaginea pe care si-o pastrasera in minte despre trupele respective. Si asta ii face mai constienti de propria imbatranire, pe care altfel poate o ignora.
Desi eu vad altfel trupele si concertele respective – ma bucur ca inca mai pot sa ii vad live – inteleg cumva si perspectiva lor.
Tu ai perfectă dreptate, dar tot nu mi se par scuzabile comentariile grobiene pe această temă.
Ah, da, clar nu. Am povestit doar pentru ca mi-am adus aminte de asta citind despre partea cu imbatranirea.
Deja nu ma mai mira cate pareri cretine sunt pe Internet, le ignor cu zen 🙂