Decenii întregi brandurile comerciale au folosit modele perfecte pentru a-și promova produsele. Fete superbe, tinere, perfecte, bărbați bronzați, cu mușchii la vedere, imagini ireale și intangibile. Evident că hainele, mașinile sau produsele cosmetice par mai dezirabile într-o asemenea companie. “Dacă îmi cumpăr telefonul ăsta, sunt cu un pas mai aproape de a arăta ca tânărul asta bine clădit!” ar trebui să gândească consumatorul de rând.
Dar perfecțiunea nu traversează strada la fiecare semafor. Și după o perioadă lungă în care am plătit tânjind degeaba după ea, ne-am cam dat seama că nu mai interesează aşa de mult.
Pentru că da: decenii la rând femeile trecute de 30 de ani au fost excluse din preocupările publicitarilor. Nu mai zic despre femeile care nu se apropiau idealului de frumuseţe stabilit Dumnezeu ştie prin ce algoritm, celebrul 90-60-90. Decenii la rând nu am văzut pe afișe riduri, celulită, vergeturi. Sunt rușinoase, trebuie ascunse. Doar că aproape toate suratele mele au câte ceva de pe această listă neagră!
Și iată că au venit vremurile pe care le profeţeam: consumatorul s-a săturat de modele intangibile. De ce aş cumpăra lenjerie intimă de la o companie care îmbracă doar îngeraşi, dacă eu sunt o tipă absolut obişnuită, cu un corp departe de a fi divin? De ce aş lua o cremă de faţă contra ridurilor promovată de o domniţă care are mai puţin de jumătate din vârsta mea? De ce aş proba o bluză care vine perfect pe o tipă perfectă când eu sunt departe de a arăta aşa?
Dove şi L’Oreal au dat startul acestui nou trend. La haine, Mango are manechine destul de diverse. Iar ieri am văzut că se poate şi cu lenjeria intimă, CK promovându-şi produsele cu ajutorul unui model plus size:
Și cu un citat al său:
”Confidence is having the certainty that you deserve love and respect, no matter what. That there’s nothing you need to do, or correct, or work on, to earn it. You deserve love because you have the ability to give love. It’s just that simple.”–Aria De Larriva
Q.E.D. cum ar veni!
Dacă vrei să vinzi lux, probabil că va ajuta în continuare promovarea intangibilităţii. Oamenii cu bani vor să-i cheltuie pe ceva ce nu-şi poate permite oricine, iar perfecţiunea este clar de acolo. Dar dacă vrei să vinzi mult, în masă, în zilele noastre consumatorul trebuie să se simtă confortabil. Acceptat. Ţintit prin mesaj. Dorit.
Evident că astfel de campanii devin subiecte de analize şi opinii intens polarizate. Celor de la Calvin Klein li se reproşează că promovează o imagine total nesănătoasă. Totuşi, realist vorbind, niciodată o persoană ca modelul lor nu va putea fi ca trasă prin inel, oricâte eforturi omenești ar face. Iar pe cele supranaturale, puțini și le asumă. În plus, are dreptul să arate după cum doreşte. Şi ca ea suntem toți, femei, bărbaţi și toate celelalte genuri pe care nu le-am învățat încă. Apoi, nu ştiu dacă este treaba unui brand de haine să facă educaţie despre nutriţie. Ei vând chiloţi, tricouri, rochii, paltoane, pentru graşi, slabi, înalţi, pitici, tineri sau bătrâni.
Și fie vorba între noi, nici modelele cu ale căror haine poţi îmbrăca un copil de 4 ani nu promovează o imagine tocmai sănătoasă.
Cea mai firească este exact diversitatea. Şi posibilitatea de a te regăsi cumva în peisaj indiferent de cum arăţi, te îmbraci sau de vârsta din buletin. Așa că aș putea chiar eu să vă arăt #mycalvins, dar, din fericire, nu am curajul Ariei! 🙂