În lunga listă de vești proaste care ni se flutură prin presă zilele acestea, se tot repetă cea privitoare la o posibilă problemă cu aprovizionarea în perioada Crăciunului.
Creșterea prețului energiei a generat sincope de producție în China, iar bomboana de pe colivă este criza containerelor care îngreunează transportul. Concluzia: e posibil ca de acest Crăciun nu bugetul generos ci creativitatea să reușească a umple spațiul de sub brad.
Dar vă așteptați să vă zic despre biciclete şi păpuşi? Înseamnă că nu mă citiţi suficient de des sau de atent. Cadourile care costă bani sunt frumoase şi utile. Totuși să nu uităm de lucrurile care contează cu adevărat.
Copiii au nevoie de joacă şi suportul ei logistic. Dar au nevoie şi de:
Timp petrecut împreună cu părinţii. De calitate, zic cărţile, eu n-aş elimina nici cantitatea din ecuaţie. O relaţie autentică şi profundă presupune experienţe diverse, naturale şi multiple. Ori nu putem forţa aşa ceva în ora rămasă de la cină la culcare. Ştiu că e greu de chiulit de la job, dar între a călca un maldăr de haine şi a merge în parc cu copilul, alegerea ar trebui să fie clară. Cine mai poartă pantaloni la dungă în zilele noastre?
Atenţie constantă. Oricare dintre noi are nevoie se simtă auzit şi văzut. Să ştie că are momentele sale în care este mai important ca telefonul, serialul, paharul, conversaţia cu te miri cine. Copiii cu atât mai mult!
Blândeţe. De gesturi tandre şi cuvinte frumoase. De laude şi îmbrăţişări. De pupici, gâdilături, experienţe unice pe care doar cu cei dragi lui le poate avea.
Încurajări. Atunci când o zbârceşte la un test sau la două, când nu-i iese ceva sau pur şi simplu în momente de tristeţe.
Limite. Ştiu că nu ne place, dar a spune NU copilului este educație, nu pedeapsă. A-i arăta până unde poate merge cu un anumit comportament, este benefic, nu generator de traume. Şi dacă nu învaţă de mici, când adaptarea vine natural şi uşor, că există nişte limitări sociale şi dictate de bun simţ, o vor face parţial mai târziu, frustrându-se şi suferind mult şi inutil.
Acceptare necondiţionată. Copiii au nevoie de acel loc sigur în care să se întoarcă oricând, oricum, orice s-ar fi întâmplat. De umărul mamei, de îmbrăţişarea tatălui, de patul acela în care pot dormi fără frică de monştri sau alte creaturi care bântuie prin gânduri şi copleşesc.
Știu că ni se pare simplu, dar a fi copil este din ce în ce mai greu zilele noastre. Cu părinţi tot mai stresaţi şi obsedaţi de o himeră a siguranţei dată de performanţele şcolare sau sportive, copiii zâmbesc tot mai rar. Şi protestează în felul lor atât de subtil, încât prea târziu ne prindem că le-am făcut rău, convinşi fiind că le vrem binele.
Deci dincolo de mașinuțe sofisticate și ultimul gadget apărut, nu există cadouri mai frumoase ca a conștientiza nevoile lor emoționale și a încerca să le prioritizăm. Măcar o dată în an!