Cred că nu mai există dubiu: inteligența artificială face deja parte din viața noastră și va avea o pondere din ce în ce mai mare. Piața muncii se va redefini, învățarea își schimbă coordonatele, vom fi asistați de roboți în domenii pe care nici măcar nu le vedem venind.
Informația este de mult la doar un click distanță. Iar arta devine, și ea, subiect de discuții aprinse în contextul autorilor virtuali.
Cum ne pregătim copiii pentru viitor? Care va fi cea mai importantă deprindere?
În mod cert cele care vor conta din ce în ce mai mult sunt abilitățile pur umane, iar inteligența emoțională devine cea mai de preț.
Ca părinți, suntem convinși că ne pregătim copiii pentru războaie ale minții și forțelor fizice. Că trebuie să îi învățăm arta manipulării, a alianțelor feroce, a luptelor atroce. În realitate, astfel le așternem drumul pentru a se implica în luptele altora. A se lăsa manipulați. A fi soldați mediocri pe fronturi absurde.
Într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre depresie, anxietate și singurătate devenite pandemice, nu mușchii sunt cei care ajută. Nici abilitățile de a purta războaie închipuite.
Ci puterea de a relaționa cu sens. De a comunica uman. De a ajunge la sufletul celor din jur. De a ști când să empatizezi și când să te aperi. De a purta lupte cu adevărat importante. De a nu merge după fentele celor care cred că totul este o etalare de forțe. De a înțelege motivațiile celor din jur, de a face alianțe eficiente, nu în scopuri distructive. De a construi, a oferi, a dezvolta.
Oricât de genială ar fi o minte diabolică, nu va putea niciodată învinge o minte care gândește la fel de mult, dar în tandem cu inima.
Știu că pare o utopie, dar binele chiar învinge, altfel eram de mult exterminați ca specie la ce capacitate de a face rău absolut gratuit avem.
Ar trebui să încetăm, așadar, să credem că trebuie să creștem copii agresivi, manipulatori pentru a le fi mai ușor. Trebuie lăsați să învețe singuri răul, pentru că e nevoie și de el pentru a supraviețui. Dar e important să le arătăm cum este să te pui în papucii altuia, ce înseamnă să ofere necondiționat, cum se comunică, ce facem atunci când cădem sau când viața ne ridică pe un piedestal.
Într-o lume tot mai plină de brute cu opinii ferme, copiii care înțeleg dincolo de ceea ce pricepe majoritatea sunt cei care vor face diferența.