Mi se pare extrem de greu să crești fete întregi la cap și la suflet în zilele noastre, când presa sexualizează femeia în mod exagerat, piața muncii încă ne ține într-un perpetuu dezavantaj, iar opinia publică ne analizează exagerat deciziile, aspectul fizic, eșecurile, problemele.
Ca exercițiu de imaginație, iată ce cred că mi-aș fi învățat fetele:
Cel mai mare dușman al femeilor sunt ele însele. Continua comparație cu altele, urmând planuri extrem de detaliate (de la ten până la rezultatele la concursuri ale copiilor) generează nefericire. Dacă aș fi avut fete, le-aș fi învățat așadar să fie îngăduitoare cu ele, să-și analizeze deopotrivă succesele și eșecurile, dar să nu facă o obsesie din viața altora.
Un alt mare dușman al femeilor sunt celelalte femei. De puține ori am văzut comunități feminine care să se sprijine, să se ajute reciproc. Dacă aș fi avut fete, le-aș fi învățat să fie solidare, pentru că în alăturare stă puterea.
Mi-ar fi plăcut de asemenea să își cunoască bine prioritățile. Mi se pare că noi, femeile, ne pierdem în detalii insignifiante despre vestimentație, machiaj, riduri și celulită. În realitate cariera este despre muncă, nu despre sacoul ideal, căsătoria despre parteneriat, nu despre șamponul care dă volum, prietenia despre încredere, nu despre colagenul din creme. A fi îngrijită este o calitate, a pierde timp prețios pentru detalii fără valoare înseamnă a te irosi.
Le-aș fi învățat să gătească, să își știe corpul cu bunele și imperfecțiunile lui și să-l prețuiască așa cum este el. Să aibă simțul umorului și să își aleagă cu grijă oamenii cărora li se alătura, pentru că aceștia devin parte din destinul lor.
Nu în ultimul rând le-aș fi învățat despre independență. Despre a reuși prin ele însele, despre a înțelege că nimeni nu poate garanta că prietenii, soții, părinții vor fi pe metereze când e nevoie de ei. Viața este imprevizibilă și singura prezență constantă în ea suntem chiar noi.