Companiile care se respectă trec periodic prin câte un audit. Cele care se dezvoltă îl şi fac pe bune, nu doar formal pentru că aşa li se cere. Cele care sunt în impas îl fac curativ, pentru a găsi soluții salvatoare.
Viaţa noastră personală ar trebui să fie şi ea subiect periodic de analize obiective. Posibil ca astfel să nu mai ajungem periodic în risc de burnout sau în momente de cotitură serioase, pe care nici măcar nu le vedem venind.
Ce analizăm prin firme?
În primul rând situaţia financiară. Dacă sunt suficienţi bani, de unde vin, cum sunt cheltuiţi. Care sunt riscurile, găurelele, imprudenţele, previziunile?
Apoi progresul/ regresul. E mai bine, mai rău, se merge spre listarea la bursă sau se îndreaptă cu pași siguri spre lista cu “a fost odată’?
Sunt de analizat şi fluxurile de lucru. Cât de intuitive, logice, eficiente sunt? Unde pot fi îmbunătăţite? Respectă legile, regulamentele, regulile stabilite? Sunt eficiente din punct de vedere costuri de timp, bani, energie?
Apoi relaţiile dintre angajaţi. Uneori fluxuri funcţionale pot ascunde conflicte mocnite, resentimente, probleme de angajament. Se întâmplă ca anumite obiective ale unor departamente să devină puncte de presiune pentru altele. Treaba merge, dar oricând pot apărea sincope generate de conflicte majore sau alte crize.
Nu în ultimul rând sustenabilitatea, că tot este la modă acest concept. Eu i-aş spune în acest context sănătate organizaţională. Şi include mult prea mulţi indicatori să-i pot enumera aici.
Cum ar arăta un audit personal?
Păi la fel.
Primul pas când vine vorba de adulţi funcţionali şi buni de muncă este acela de a analiza situaţia financiară. Există o sursă sigura de venit? Există şi altele, secundare? Bani albi pentru zile negre?
Apoi progresul/ regresul. Cariera este ilustrată de literatura de specialitate ca o linie care urcă, urmată de un platou şi o alta care coboară. Realitatea este că sunt uneori multe urcuşuri şi văi pe acolo, unele mai line, altele mai abrupte. Este important să ştim unde ne aflăm. Nu de alta, dar atunci când suntem într-o groapă a eşecului, cel mai important lucru este să ne oprim din a o adânci. Iar căzăturile de sus sunt cele mai dureroase și periculoase.
Fluxurile de lucru se reflectă în viaţa noastră de zi cu zi. Unde se regăseşte cel mai mare efort? Este acesta corelat la nivel de cash flow? Care este cel mai bine răsplătit? Ce ne seacă de energie? Ce ne încarcă?
Relaţiile cu cei din jur sunt şi ele importante. Omul este o fiinţă socială, are nevoie de validarea şi suportul celor din jur. Existenţa unui cerc de prieteni oricât de mic, abilitatea de a realiza conexiuni noi, sunt garanţia unei vieţi echilibrate.
Şi aşa cum zice românul, mai bună decât toate se dovedeşte sănătatea. Este adevărat că nu alegem când şi cum să ne îmbolnăvim, iar uneori afecţiuni grave culeg cinic victime, dar este important să facem alegeri alimentare şi să ne dezvoltăm obiceiuri de viaţă corecte, eficiente. Iar asta începe cu auto-disciplina. Cu puterea de a auto-impune să ne abţinem, să ne depăşim confortul sau anumite limite fizice/ psihice. Dar şi cu generozitatea de a ne da timp, spaţiu, încurajări, recompense.
Ştim deja cine auditează firmele: există auditori interni/ externi, consultanţi de business. În ceea ce priveşte propria noastră existență, o putem analiza singuri, folosindu-ne de o foaie şi un creion. Dacă nu ne ajută memoria, putem conta pe cea a rudelor, colegilor sau prietenilor. Iar dacă situaţia personală este apropiată de dezastru ne putem baza pe ajutorul unui specialist în psihologie/ psihiatrie.