Văd adesea adulți care încalcă reguli simple și de bun-simț când au de mână copii: bunici care traversează pe roșu, bone care intră în zone periculoase ale parcurilor, părinți care conduc mașina ca la cursele de Formula 1 sau aruncă gunoiul pe unde apucă.
Pentru unii regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Iar când copiii cresc, fac același lucru: gonesc cu mașinile încă de când nu le pot controla corespunzător, traversează pe unde li se năzare, găsesc pericolul prin zone în care nu aveau ce căuta.
Chiar ieri am văzut o femeie făcându-și un selfie cu o fetiță de cinci ani pe stâncile deloc comode care delimitează lacul din Parcul Drumul Taberei. Să-ți ții echilibrul pe stâncile acelea este un joc tâmpit, să-ți mai faci și poză în timpul ăsta pare deja de Darwin Awards.
Știu că bolovanii aceia nu au ce căuta într-un parc frecventat în mare parte de copii. Dar ca adult să nu sesizezi pericolul sau mai grav să-l ignori, nu este dătător de speranțe.
Copiii respectă regulile în aceeași măsură în care o fac adulții din jurul lor. Iar ca oameni mari vor duce mai departe comportamentele învățate.
Organizațional, situația de pe străzi se păstrează. Șefii discută în ședințe ample despre cum să evite prevederi legale sau să încalce proceduri stabilite în alte ședințe ample. Apoi sunt nervoși că angajații nu au respect pentru reguli, le încalcă frecvent individual sau în grup creând situații periculoase.
Conformismul, respectul pentru norma stabilită, este un indicator al sănătății unei companii. Acolo unde oamenii simt că pot ocoli o regula și preferă să o facă, se instaurează haosul.
Evident că sunt și momente organizaționale în care devine mai logic să încalci norma. Dar trebuie să fie un proces rațional, demarat în urma unei analize a beneficiilor versus pierderi și nu un impuls de moment al angajaților generat de experiența perpetuă de a reacționa după cum îi duce capul sau interesul.
Prima regulă a tututor regulilor este așadar aceea de a ține cont de regulile stabilite sau implicite. Respectul pentru ele nu înseamnă obediență, ci responsabilitate și capacitatea de a anticipa eventuale riscuri.