Mi-am dat seama de asta în timp ce mă chinuiam să găsesc lada cu animale de pluș “nu adevărate”, plăteam o proformă pentru servicii turistice și încercam să găsesc punctul în care pe telefon apărea un pop-up cu “ciuperca piciorului vindecată” în timp ce testam noul www.itex.ro în variantă mobilă. Simultan.
Vă jur că e de poveste și am exemple concrete:
E “Hansel și Gretel” atunci când copilul ia o bucată de ceva, orice, comestibil și se plimbă prin casă. Îi reperezi traseul mai ceva ca Garmin-ul. A se nota că în zilele noastre păsările nu ajută, iar aspiratorul se dă și el lovit de la atâta miros de mâncare expirată pe la filtre.
Este și “Scufița Roșie” când copilul întreabă tare, răspicat și public: “Mama, dar de ce are nenea ăsta nasul așa mare?” de te rogi să apară un lup fioros și să te pape, scăpându-te astfel de jena de a te uita la bietul om.
E “Magărușul încăpățânat” când urmașul ajunge să-l ia pe “nu vreau” în brațe și să-l țină precum bretelele velcro de la Marsupi(*). Iar moșul din poveste nu are gând să apară.
Parcă și Cenușăreasa se arată puțin și-i dă copilului ideea de a umbla încălțat doar cu un condur, în speranța că persoane de viță nobilă vor veni în căutarea minunii care și-a pierdut un pantof sport mărimea 27.
Rumpelstiltskin își bagă și el coada, învățându-l să pocească atât de tare cuvintele, încât nimeni din jur să nu le mai găsească forma corectă. Înțăpăcânat, împăcățânat, încățăpânat, asta că tot pomeneam mai sus de măgăruș.
Dacă ne străduim puțin putem trece și la romane fantastice, scenarii ale unor filme de Oscar și, preferatele mele, atotcuprinzătoarele haiku.
Așa că imediat ce strâng cofetăria cu plastilină de pe jos, mă duc să-mi iau bagheta de zână bună, rochia înfoiată și coronița de diamante și pregătesc cina. Sper să nu cheme ai mei ambulanța pe motiv că mi-am ieșit din minți. E o poveste, oameni buni!
(*) Marsupi este un sistem de purtare al bebeilor fabricat în România, care se prinde exclusiv cu bandă velcro. Este bun, avut, plăcut.