Sfaturi aproape inutile

Unbelievable

Serile trecute am terminat, deși n-am crezit că voi reuși să trec de primele episoade, seria Unbelievable de pe Netflix. Inspirat din întâmplări reale, filmul urmărește povestea unor violuri în serie, petrecute în zone diferite din SUA și investigate de echipe diferite de polițiști. Una dintre victime, o adolescentă care și-a petrecut copilăria în sistemul de protecție socială, este convinsă de către anchetatori că povestea violului ei este pur imaginară. Astfel ajunge să fie prinsă între trauma inerentă și acuzații legale de fals în declarații care îi transformă viața într-un coșmar greu de imaginat: își pierde prietenii, locul de muncă, este hărțuită constant și bântuită de imaginile terorii din noaptea violului. N-am să vă dau prea multe spoilere, merită văzut deși nu este un film clasic de urmărit în familie. Punctez doar primele lucruri care-mi trec acum prin minte: 1. Nu poți opri lucrurile rele să se întâmple, dar poți învăța să-ți schimbi optica asupra lor. Asta îi spune o psiholoagă victimei a cărei poveste este urmărită în principal de serie. Unele persoane aleg să rămână în scenariul de ...
Citește mai mult »

Perfecțiunea plictisește

Zilele acestea a devenit viral răspunsul unui business din HoReCa la un review negativ dat de unul dintre clienți. Nebunie mare, deja văd că s-a ajuns la amenințări cu regulamentul GDPR, ceea ce înseamnă că lumea s-a inflamat tare de tot. Toată lumea pariază așadar pe moartea respectivei afaceri. Pentru că nu se face să răspunzi în doi peri unui om necăjit care ți-a trecut pragul. Iar mulți potențiali clienți (not) declară cu tărie că n-ar călca nici morți pragul stabilimentului. Realitatea este că scandalurile sunt bune. Uite eu nu auzisem de opțiunea aceasta turistică, am aflat acum. Nu știu dacă voi merge acolo, dar nu din cauza prezentei probleme, ci pentru că vara asta mi-e neclar oricum ce fac cu viața mea. Există în istoria recentă sute de exemple: situații controversate care au escaladat rapid și au dat de înțeles că se pot încheia cu un final brusc de carieră sau afaceri. Dar lucrurile au intrat pe făgașul cunoscut și profitabil la fel de repede ca atunci când au luat-o razna. Oamenii, publicul larg, nu doar că uită ...
Citește mai mult »

Vestimentația mamelor

Bărbații au dreptate: atunci când ne curtează purtăm ruj roșu, pantofi cu toc și părul în vânt. Iar după ce devenim mame abia dacă dăm cu un balsam de buze incolor (și asta pentru că ni se usucă buzele), nu ieșim din blugii de mamaie și din adidașii noștri atât de comozi încât nu se aruncă deși au prins cincinalul. Să nu uităm și cocurile acelea neglijente, atât de “chic” încât uneori ne dau târcoale porumbeii în căutare de loc pentru cuibărit. Drept e că și ei vin cu flori la început, se abțin de la zgomote corporale nearticulate și de la epitete deloc corecte politic la adresa noastră și a relației, iar apoi uită definitiv că olecuță de mister n-a omorât nicio relație. Deci se cheamă că suntem cumva chit. De ce se îmbracă mamele așa? În primul rând pentru că viața se schimbă serios atunci când ai un copil. În primele faze nici nu apuci să te speli pe dinți minutele regulamentare, ce să mai dai și cu ruj roșu! În al doilea rând se mută zona ...
Citește mai mult »

Graba care strică treaba

Noi, părinții, suntem într-o continuă competiție absurdă. A învățat copilul să meargă? Îl înscriem la maraton! Abia ce știe să vorbească? Este momentul propice pentru cursuri de engleză, franceză, spaniolă și greacă veche. Își numără degetele? Trebuie neapărat să-l învățăm despre numerele raționale. A memorat la grădiniță o poezie despre broscuțe? Stupid, orice copil care se respectă știe integral și cu exactitate “Luceafărul”! Ne grăbim spre următoarea etapă de parcă ne fugărește o haită de câini. Și n-ar fi rău, dacă am fi înțelepți în a percepe corect reperele. Fiecare nouă deprindere poate fi exersată nu doar pe verticală, în ceea ce ni se pare nouă axa de la simplu la complex. Ci și pe orizontală, într-o varietate aproape infinită de exerciții. În plus, adesea copiii au instinctiv nevoia de a face asta, iar noi le-o atenuăm de frica unor accidente sau pentru că ni se pare că știm mai bine. De exemplu, învățatul mersului. Până la a alerga în curse de mare viteză, niște trasee simple cu respectarea unor repere ar fi mai potrivite. Ar ajuta la ...
Citește mai mult »

Lupta cu ideile fixe

După cum observă mulți, actualul virus pandemic a ajuns o religie, unii cred în existența lui, alții sunt convinși că este o născocire globală menită să aducă o nouă ordine mondială. Scenariul filmului actual este clasic, personajele diferă. De data asta îl avem pe Bill Gates care vrea să microcipeze și controleze lumea, dar și Big Pharma, acest perpetuu vinovat de serviciu care mai și face, vorba românului, dar ne și omoară. Nu este nimic nou sub soare. Avem deja vacciniști vs anti-vacciniști, psd-iști versus restul lumii, vegani vs omnivori, oameni care cred că Pământul este plat vs cei care îl văd mai rotofei și exemplele pot continua. Dacă stai să analizezi unele dintre cele mai bizare născociri pornesc totuși de la boabe de adevăr. Ceea ce devine tot mai bizar este că încă nu ne-am obișnuit cu varietatea de credințe. Cu mixul uman care populează planeta noastră, indiferent de forma ei. Vrem ca toți oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă aceleași opinii, să ia aceleași decizii. Și asta este la fel de nebunesc cu ...
Citește mai mult »

Odă simplităţii

Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi pare din ce în ce mai complicată viața. Noi, oamenii, reuşim de minune să transformăm orice chestie banală într-un labirint de comportamente şi paşi cu o ordine extrem de complexă şi cu o durată suficient de mare încât să ne umple timpul până la refuz. Să nu cumva să rămânem fără ocupaţii, noi cu noi înşine, că ar fi prăpăd. Firmele reuşesc să creeze proceduri atât de laborioase, încât doar să te familiarizezi cu ele îţi depășește timpul de lucru. Manuale de instrucțiuni kilometrice și regulamente stufoase care, normal, de atâta amar de scris încep să se bată cap în cap. Nu-i de mirare că nu le citește nimeni sau, în cazul fericit în care există astfel de ambițioși, știința le intră pe un ochi și le iese pe celălalt. Creşterea copiilor implică acum o documentare temeinică, pe multiple planuri și cu un conținut variat: medicină, psihologie, nutriție, fundamente ale educației, ergonomia spațiului, filosofie și morală, astrologie, astronomie, chimie organică și bucătărie moleculară. De la “mănânci ce ți-am pus ...
Citește mai mult »

Trei noi prieteni și doi proaspeți dușmani

Așa cum anunțam cu surle și trâmbițe pe Instagram (de fapt cu o pereche de blugi scurți), am reușit într-un final glorios să cobor sub greutatea avută la începutul pandemiei. Lupta mea cu kilogramele este deja celebră, nu sunt multe, dar sunt încăpățânate, nu se văd neapărat, pentru că ştiu să le ascund, dar îmi limitează opțiunile vestimentare. Iar mie îmi plac mult hainele mele! Așadar în martie 2020 aveam 59 de kilograme. Mă obișnuisem să nu mănânc după ora 18,00, mergeam cei 5000 de pași regulamentari și mă păstram onorabil. Dar statul acasă și gătitul obsesiv, mai ales de dişuri pe care înainte le serveam o dată pe an (tocană de cartofi, clătite, gogoși, pandișpan, pâine), nu-s tocmai indicate când vrei să-ți păstrezi silueta. Catastrofa s-a arătat în aprilie: 64 kg. Vă las pe voi să faceți calculele. Ați zice că nu-i chiar mult. Dar asociate cu dieta bogată în nutrienți preponderent sufletești și cu lipsa de mișcare, au făcut ca o simplă urcare a scării către etaj să-mi facă pulsul să zboare ca la sportivii de ...
Citește mai mult »

Stop și de la capăt

În SUA erau 16 milioane de șomeri la ultima numărătoare despre care am avut puterea să citesc, făcută la începutul lunii în curs. Este totodată țara care ține cel mai sus statisticile cu îmbolnăviri și morți de Covid. Practic avem o ilustrație perfectă a unei realități cumplite: în zilele astea rişti să ori mori bolnav, ori de foame. România, țară europeană, are o altă abordare a pieței muncii. Măsurile de protecție au început simultan cu declararea stării de urgență, șomajul tehnic suportat de stat a minimizat serios riscul unei crize sociale care să se suprapună peste cea medicală. Dar asta nu înseamnă că o putem duce la infinit pe banii statului, că nu există încă un sac fără fund cu reumplere accelerată. Se discută tot mai des despre măsurile de relaxare din 15 mai. Sunt toate cu dus și întors, după cum vom vedea. De exemplu, anunțul dat ieri, liniștitor pentru majoritatea părinților, care amână deschiderea școlilor până la toamnă, este și un cui bătut în sicriul multor afaceri mici care trăiesc și conviețuiesc pe lângă mediul ...
Citește mai mult »

Cum ai crescut, așa ești

Mă uit la copiii mei cei obligați să stea în casă și mă gândesc că nu există pedeapsă mai mare pentru ei. Celui mic îi lipsește rigoarea programului și antrenamentele care-i mai potoleau din imensa energie. Celui mare îi lipsesc prietenii, socializarea, munca. Sunt ca niște lei în cușcă, gata oricând să sară la beregata cui le intră în spațiul personal. Și asta deși încă pot ieși în curte, au console de tot soiul, filme, jocuri, cărți, activități. Mie, pe de altă parte, nu îmi este deloc greu. Am realizat că cel mai tare mă obosea și enerva timpul mort petrecut pe drumuri, deloc puțin. Și faptul că trebuia să gestionez logistica în două locații. Așa, cu o singură bucătărie și cel puțin 3-4 ore câștigate zilnic, lucrurile îmi par mult mai simple. Dar dincolo de asta, mi-am amintit de copilăria mea, în care nu aveam televizor (adică aveam, dar era degeaba), console, jocuri, jucării, activități structurate de adulții din viața mea. Vacanțele erau doar cu ceva cărți și mult timp liber. Și prietenii sau rudele, asta dacă ...
Citește mai mult »

Crizele și înțelepciunea lor

Este clar că trăim într-o situație de criză fără precedent pentru generațiile noastre. Deși medicina a evoluat, se dovedește că întotdeauna apare câte ceva să testeze limitele sistemelor create de om. Dar dincolo de pericolul real sau stabilit statistic care ne paște, prezenta situație de forță majoră ne învață niște lucruri. Sau ni le amintește, dacă am fost înțelepți și le-am prins la timpul lor. 1. Prioritățile sunt cele clasice. Cu ceva timp în urmă, un cunoscut îmi atrăgea atenția că vorba românului “sănătoși să fim că le ducem pe toate” este limitată și ar trebui reformulată. Nu contest că suntem un popor destul de ipohondru, dar la fel de adevărat e că un om bolnav înseamnă un om inapt. Sau, în funcție de gravitatea bolii, poate chiar aproape mort. Sănătatea este esențială pentru calitatea și cantitatea vieții. Pentru că începusem să ne credem nemuritori, iată și semnalul de trezire! 2. Nu suntem atât de indispensabili pe cât credem. Foarte mulți oameni consideră că dacă nu se dau dimineața jos din pat, Pământul își oprește mișcarea de rotație, Soarele nu mai răsare, ...
Citește mai mult »