Sfaturi aproape inutile

Tu ești bine azi?

Nu știu să vă spun care a fost cea mai grea perioadă din viața mea. Sunt multe care se bat pentru locul fruntaș. Poate atunci când doctorii au abandonat lupta cu boala mamei mele, iar ea a realizat că se apropie deznodământul. Sau când am așteptat zile întregi și nopți confuze repatrierea unei cutii de lemn în care era sora mea. Când negrul din fața ochilor și gustul de colivă păreau a nu se mai termina. Sau când epuizată de nesomn, alăptat, țipete de copil și ziduri de adulți simțeam că pierd controlul. Dar cea mai recentă este, cu siguranță, perioada în care tata devenise, din cauza bolii, un pericol pentru el și pentru noi. Momentul în care a trebuit să-l duc într-un centru de îngrijire specializat, deși încă avea momente de luciditate, trecând, astfel, peste propria mea dorință. În toată perioada aceea nu am fost om, ci fiară. Alternam perioadele de insensibilitate cu cele de hipersensibilitate, catatonia cu isteria, râsul cu plânsul, toate asortate cu niște atacuri de panică surori cu cele de cord. Păream ok, ...
Citește mai mult »

Cum să mulțumești femeia? O scurtă și exhaustivă listă.

Nu există filosof, scriitor, psiholog sau bărbat, în general, să nu-și fi declarat public măcar o dată neputința de a înțelege femeile. Fie vorba între noi nici eu nu înțeleg uneori bărbații. Natura umană are unghiuri întunecate sau inaccesibile, indiferent de gen, vârstă, opțiuni politice sau religioase. Oricum lucrurile tind să devină tot mai fluide și uite așa dispar tot mai multe dintre problemele noastre! Dar de dragul zilei aniversare pe care tocmai ce o sărbătorim, vreau să spulber o dată pentru totdeauna mitul inaccesibilității și perpetuei noastre nemulțumiri. Iată, așadar, scurta listă exhaustivă promisă! (*) Femeile au nevoie de: Blândețe – ne plac băieții răi, dar doar ca să ne apere de potențiale pericole, nu să ne abuzeze. Și Făt-Frumos se luptă cu Balaurul, dar își salvează prințesa cu un sărut. Și nu întâmplător încep mult-așteptata listă astfel, blândețea chiar își merită locul fruntaș. Ajutor – suntem crescute sub presiunea de a fi gospodine perfecte, aranjate ca scoase din cutie mereu, mame ideale, femei de carieră. Pare simplu, dar nu e, iar alegerile pe care suntem nevoite să ...
Citește mai mult »

Balonul este rotund

Aseară ar fi trebuit să particip la un workshop de psihologie sportivă, organizat de clubul la care se antrenează şi joacă sportivul familiei. Am lipsit justificat, petrecând fix două ore pline de suspans într-un cabinet de stomatologie, unde mi-am făcut prieteni, am învăţat lucruri noi şi nu m-aş mai întoarce decât dacă mi se promite aceeaşi anestezie ca cea primită ieri. Chiar dacă am lipsit, trebuie să precizez că eu îmi fac în permanenţă temele. Nu ştiu dacă cel mic va continua să facă sport până va creşte, mai ales că fotbalul nu-i tocmai cel pe care să-l practici doar aşa, de întreţinere şi plăcere. Este extrem de frustrant, obositor, dureros, solicitant, nemilos. Dar atât timp cât merge la antrenamente, încerc activ să înţeleg şi să rezolv problemele de pe parcurs. Iar una dintre ele este cumva recurentă: atunci când apare o zi grea la şcoală, clar aceasta va fi la fel de grea şi la antrenamente. Iar la școală iese des din zona de confort, în perioada alfabetizării devine firesc să se întâmple așa. Acum învață nu ...
Citește mai mult »

Mai mult ca perfectul

La începutul carierei, lipsa mea de experiență era compensată de o dorință uriașă de a învăța. Am citit enorm, am mers la cursuri și intensiv la interviuri de selecție. E drept că cele din urmă m-au ajutat mai mult la capitolul “Așa nu”, dar asta-i altă poveste. În procesele de recrutare mergeam după buchea cărții. Întâlnirile cu potențialii candidați erau bine pregătite în prealabil, semistructurate, ulterior serios documentate. Da, aveam în program inclusiv întrebările acelea desuete “unde te vezi peste cinci ani?” sau “ce ai făcut relevant în ultimii trei?”. Nu dați cu pietre, nu sunt așa rele precum par și aș putea să scriu o carte cu posibile răspunsuri și interpretarea lor. Niciodată eliminatorie! Până când am întâlnit la una dintre ele potențialul angajat perfect. Cu răspunsuri exacte la toate întrebările mele, cu întrebări la rândul său pertinente, ba chiar și cu un mic carnețel în care puncta esențialul. Omul era incredibil de corect, inclusiv vestimentar. Nu a avut o grimasă care să nu fie la locul ei. Iar interacțiunea mă făcea să mă simt de parcă ...
Citește mai mult »

Îngrijire: produsele lui 2020

Am dat ieri întâmplător peste retrospectivele lui 2019. Vacanțe, întâmplări și după cum este firesc, nu puteau lipsi produsele de îngrijire folosite. Acum nu știu dacă să dau vina pe vârstă pentru lipsa de curiozitate care m-a încercat anul acesta sau pe nemernica de pandemie care mă ține cu fața oricum acoperită. Dar constat cu surprindere că n-am schimbat mare lucru pe frontul skincare. Aceeași cremă de ochi, același serum hidratant despre care vă povesteam în 2019 se dovedesc intens recumpărate și în acest an. Nici restul de produse nu sunt foarte diferite. De exemplul uleiul cu slipici de la Nuxe mi-a făcut o nefăcută, curgându-mi prin bagaje în singura escapadă din acest an. Așa că l-am schimbat cu o cremă la tub, mai sigură la transport și mai ușor de aplicat. Iar crema Cerave a fost înlocuită în acest an cu loțiunea aceluiași producător. Care este practic destinată corpului, dar eu o dau și pe față, ba chiar și pe vârfurile rebele ale părului. Ca activi anul acesta am încercat (nu se putea altfel) bakuchiolul, un potențial înlocuitor pentru ...
Citește mai mult »

Superficiale: Luna Skincare

Decembrie este, din punctul de vedere al îngrijirii personale, o lună de coșmar. Diferențele mari de temperatură la care ne este supus corpul, aerul uscat din casă generat de duduitul caloriferelor și programul care devine haotic în preajma sărbătorilor îmi dau serioase bătăi de cap, adică ten, uscându-mi exagerat pielea și transformând-o într-o mimoză care se înroșește brusc, ustură, se revoltă. Așa am ajuns să proclam decembrie luna skincare, nu de alta, dar trebuie să justific cumva achizițiile compulsive din ultima vreme. Fără alte introduceri, eu am declarat public în nenumărate rânduri că nu-mi mai trebuie tonere, pe care le consider inutile, și nici produse asiatice, care au probleme cu disponibilitatea uneori. Tot eu: M-am întors așadar la două produse Benton pe care le am de mult în rutină, o esență cu fermentate și o cremă cu ceva escargot. În plus am descoperit un toner ușurel exfoliant, cu AHA, BHA și vitamina C pe care îl ador. Și am decis să încerc un produs nou care să-mi țină loc de fond de ten, sper eu mai transparent și hidratant. ...
Citește mai mult »

Vintage parenting: trei îndemnuri din copilărie

Părinții noștri nu aveau bloguri, Facebook sau forumuri de discuții pline de părerologi. Nici măcar nu luau în calcul că ar fi nevoie de facultatea de crescut copii înainte de a-i face. Ne iubeau necondiționat în trendurile vremii, stabileau limite natural, greșeau, vindecau. În afară de cei care cu probleme financiare sau psihice serioase, toți ne-au crescut cum au putut de bine. Cele mai frecvente îndemnuri parentale “de pe vremea noastră” par de neconceput acum. Pentru noi însă au fost niște refrene cotidiene inofensive, care păreau a ne intra pe o ureche și ieși pe alta. Dar s-au reîntors în cap de nicăieri când, la rândul nostru, am devenit părinți. Reprezint așadar o generație care a crescut cu aceste “motivaționale”: 1. Dacă te lovești/ murdărești/ [insert orice activitate de genul ăsta aici] te omor. Evident că depinde în ce cheie primești in astfel de mesaj. Eu n-am crezut-o niciodată pe mama, care nu ar fi omorât nici măcar o muscă, în stare să mă strângă taman pe mine de gât. Eram mai atentă după astfel de atenționări? Probabil. Îmi ieșea ...
Citește mai mult »

Cine sunt eu? Cine ești tu?

Primul pas în a ne dezvolta personal, concept la modă care definește, în fond, devenirea noastră, este acela de a ne cunoaște pe noi înșine. Știu că treaba asta pare complicată, generatoare de crize existențiale și greu accesibilă orișicui, dar există totuși o metodă simplă de a afla care sunt cele mai importante repere ale personalității tale. Pur și simplu îți răspunzi la întrebarea: ce (ți) se spune cel mai des de către cei din jur? Care sunt trăsăturile de caracter pe care le auzi invocate frecvent de către prieteni, colaboratori, colegi, cunoscuți? Și câte dintre ele simți că îți aparțin cu adevărat, le percepi ca fiind autentice? Voi fi mai explicită și voi apela, ca de multe alte situații, la exemplul propriu. În ceea ce mă privește, cel mai des mi s-a spus că: 1. Sunt dureros sau prostesc de SINCERĂ. Eu nu pot minți, pe bune, fizic, parcă mă strânge cineva de gât. Sunt cea care îți răspunde la întrebări nu după cum crede că te aștepți, ci după cum se prezintă cu adevărat situația. În activitatea ...
Citește mai mult »

Privind prea departe

Citeam un articol despre sportul juvenil și dificultățile uriașe pe care le are de trecut în prezenta pandemie. Opinii pertinente, soluții existente, riscuri. Apoi am făcut greșeala să citesc din comentarii: “ce dacă moare sportul juvenil, așa vor fi mai puțini analfabeți!”, “țara arde și ăștia vor să dea cu balonul în minge” și altele similare. Pentru că unora le este imposibil să înțeleagă că există copii pasionați de sport, care pentru asta trăiesc. Și cluburi, cu staff și cheltuieli, care din asta supraviețuiesc. Abia ce s-a încheiat o campanie electorală, vine mintenaș alta. Și am văzut prea mulți oameni care se cred liberi, deștepți și emancipați aruncând cu vorbe grele asupra celorlalți. Care automat sunt retardați, ținuți cu forța la televizor, plătiți, spălați pe creier pentru că nu le împărtășesc opiniile. Nu cred că există domeniu în care să nu fim polaritați: de la cremele de față (naturale sau cu chimicale?), tratarea bolilor (ceaiuri, uleiuri sau hapuri Big Pharma?), parenting (educație cu blândețe sau merge câte un ghiont?). Și din ce în ce mai războinici în a ...
Citește mai mult »

Toamna se număra cremele hidratante

Trecem astăzi la chestii superficiale, nu de alta, dar starea vremii e destul de tristă să vă mai spun și eu cât de serioase sunt vremurile, de fapt. Vorbele de azi sunt, așadar, cu și despre skincare. Pentru că schimbările de temperatură aduc, după cum este și firesc, modificări ale rutinei de îngrijire. Încep prin a preciza că, în ceea ce mă privește, epoca produselor asiatice, atât de lăudate și căutate, a apus. Au supraviețuit prea puține în preferințele mele și asta din cauza disponibilității lor fluctuante. De asemenea, după o perioadă în care am analizat temeinic etichetele produselor și le-am eliminat pe cele care conțineau ingrediente nepermise, am început să mă relaxez și chiar să prefer produsele cu puțin parfum, de exemplu. Viața este prea scurtă să-mi pun pe față (doar) creme care miros a regurgitare de bebeluș, plastilină sau cauciuc ars. Totodată am renunțat la tonere. De fapt le-am înlocuit cu altceva. Oricât de bine ar fi formulate, ambalate sau marketate, tot inutile mi se par. Și nu în ultimul rând, am lăsat baltă ambițiile de a ...
Citește mai mult »