Sfaturi aproape inutile

Suma grijilor parentale

Părinții noștri au avut puține ajutoare în ceea ce ne privește. Am crescut aproape singuri sau cu ajutorul fraților mai mari, instituția bonei nu exista pe atunci, iar bunicii încă lucrau pentru propășirea planului cincinal. Logistica hainelor murdare, mai ales iarna, era un coșmar, curățenia casei, o corvoadă, iar gătitul un deziderat, pentru că rareori găseai ce îți trebuie pentru o masă copioasă. Dar și puține griji: era școala, prioritatea absolută pentru generația mea, poate vreo pasiune (un sport sau ceva din domeniul artistic) și siguranța noastră fizică. Adică să fim sănătoși, mâncați, odihniți și acasă la o oră rezonabilă. Nu am avut niciodată pachet de mâncare la școală, practic 4-6 ore cât petreceam pe acolo reprezentau o pauză alimentară absolut rezonabilă. Nici sticlă de apă, dezinfectant, șervețele, telefon (încărcat), pastile de gât/ cap/ burtă. Părinții de azi au multe ajutoare, bone, bunici, comunitate, creșe. Avem uscător de haine, blender, aburitor, aspiratoare șmechere, after school, before school, cluburi, meditații la un click distanță. Dar și multe griji. Școala a rămas o prioritate, tinzând acum spre nivelul de obsesie. Pasiunile ...
Citește mai mult »

“Pentru că așa zic eu!”

Încep textul de azi cu o mărturisire: singura mea restanță din facultate a fost la Istoria Pedagogiei. Dar oricât de vagi ar mai fi amintirile mele despre referința pe care o fac în introducerea acestui text, argumentele mele sunt valide. De ce? Pentru că așa zic eu. Cum adică cine sunt eu?!? Așadar cândva, în trecutul foarte îndepărtat, pe când educația formală era doar pentru bogați, norocoși sau ucenici, a existat o practică pe care azi am considera-o barbară: umilirea învățăceilor. Elevii de atunci erau trimiși la cerșit, astfel încât să învețe să se lepede de Ego și să-și cunoască exact locul în lume. Practica umilinței în învățare a continuat într-o formă sau alta până în prezent. Doar că de la cerșitul organizat s-a trecut la alte forme de a supune minți și orgolii. Știm cu toții că discipolii își puteau pedepsi aspru ucenicii, tocmai pentru a-i învăța că există întotdeauna un stăpân. În prezent abuzurile au devenit preponderent verbale, dar găsim încă șuturi în fund dacă le căutăm pe unde trebuie. A nu se înțelege că există ...
Citește mai mult »

Poveștile de adormit oamenii mari

Unul dintre motivele pentru care poveștile mele plac copiilor este acela că oamenilor mari le place să le citească. Realizez asta citind comentariile pe care le primesc și care mă motivează să scriu în continuare. Copiii trăiesc oricum într-o lume creată de ei. În care există monștri, super-eroi, puteri nemaivăzute, situații bizare sau extraordinare. Oamenii mari trăiesc în realitate, dar pentru că aceasta este adesea mai dură decât pot duce, mental rămân în stadiul în care își închipuie schimbări neașteptate și benefice de situații, salvatori pe cai albi, prințese frumoase și bogate sau Moși Crăciuni care vin în tot timpul anului. Și din ce situația economică sau socială devine mai grea, din atât poveștile din capul lor sunt mai fantasmagorice. De aceea companiile și oamenii care vor să facă bani inventează astfel de scenarii sau îi determină să creadă în cele fabuloase din capul lor. În părințeală este mai mult decât evidentă această tendință. Toți părinții cred că au acasă o minune de copil. Dacă spune frumos o poezie, îl cresc pe viitorul Florin Piersic. Dacă aleargă cu ...
Citește mai mult »

Spune-mi cum îți oferi ajutorul, ca să îți spun cine ești!

Am observat că atunci când vine vorba despre a oferi ajutor, există trei categorii de oameni: – Cei care o fac pentru că vor și pot. Nu contează cine ești, dacă le poți oferi ceva în schimb, dacă meriți sau dacă măcar vei simți recunoștință. Aceștia sunt oameni plămădiți din material divin și deși mulți cred că aparțin acestei caste, ea este foarte puțin populată. – Apoi sunt cei care te ajută pentru că vor, la rândul lor, să fie ajutați. Îi știți: “îți dau, îmi dai” sau “îți dau acum, îmi dai mai încolo”. Acestia sunt oameni, pur și simplu, pentru că este în natura umană să creăm parteneriate în care câștigul să fie reciproc.  – Cea mai urâtă categorie este a celor care te ajută deseori nesolicitat, ca apoi să aibă material de șantaj sau pentru a-și construi imaginea de victima pe spinarea ta. Deviza lor: “eu ți-am dat/ ți-am făcut, iar tu așa mă răsplătești”. Oamenii ăștia sunt creați în laboratorul diavolului, iar ajutorul lor costă imens în comparație cu efectele benefice minore pe care ...
Citește mai mult »

Greu nu înseamnă complicat

Suntem generațiile pentru care nimic nu mai este banal. Viața este plină de încercări, relațiile generatoare de anxietate, părințeala un abis despre care nu știm nimic, cariera o traumă. De la nutriție, modă, sănătate și până la sensul vieții, totul pare subiect de curriculă post-universitară. Am ajuns așadar să credem că tot ce e bun în viață vine după documentări temeinice, chin, sacrificii, durere. Ceea ce este nu este tocmai fals, nu primim servite pe tavă succesul, relațiile fericite, realizările în general. Dar poate că tocmai acesta este problema noastră de am devenit atât de încercați mental. Pe de o parte ni se spune că tot ceea ce e bun stă dincolo de limita de confort, că trebuie să fim rezilienți și insistenți. Dar pe de alta, insistăm să bântuim prin coclauri insalubre ale existenței noastre și să batem la uși închise, tocmai sub umbrela perseverenței. Unde este echilibrul, așadar? Când trebuie să continuăm și care este semnul că punem prea mult efort pentru nimic? Chiar dacă presupun muncă, sacrificii, disconfort, lucrurile pentru care merită să luptăm sunt simple. Ne ...
Citește mai mult »

Ce au în comun fusta, baba și AVC-ul?

Pentru că vremea din București este trei în unu ca cafeaua, vorba cântecului, dimineață iarnă, la prânz caniculă și seara primăvară, încerc să găsesc soluții vestimentare funcționale. Astfel am achiziționat un număr de trei fuste lungi pe care să le port cu pulovere și bluzoane oversize, pe sub care bag un tricou. Ieri am purces la a o purta pe una dintre ele. Prima idee proastă a fost să aleg o fustă lungă după o noapte de insomnie, mulțumesc Cerului că nu m-am împleticit în ea și nu mi-am rupt gâtul! A doua, să aleg ceva nou de îmbrăcat într-o zi în care am plecat de acasă la 6,30 și am mai ajuns exact când să mă culc. Revenind, am pus fusta, un pulover lălâu și am început alergătura matinală pe scări sus-jos: pregătește pachețel, trezește copilul, strânge bagaje, bagă niște empowerment clasic de tipul “dacă nu ești gata plec fără tine!”, chestiuni uzuale. Outfit-ul rezistă, ba chiar s-a dovedit a fi super-comod, partea de jos fiind puțin elastică și cu un șliț lateral care chiar ajută la ...
Citește mai mult »

Normalitatea anormalității

De când m-am întors din vacanță mi-a pierit definitiv cheful de a urmări emisiuni TV. Nu că o făceam intensiv înainte, dar mai căutam să văd știrile sau câte o emisiune de divertisment. De la o vreme, mai exact de când cu mesajul nou de interes general care face referire la viol, minori și o diferență de ani pe care nu reușesc să o pricep, pauzele publicitare au devenit de coșmar. Eu îl percep ca fiind agresiv, ilogic și inutil. Nu cred că agresorii sexuali stau să calculeze acum diferența de vârstă dintre ei și victimă, așa cum nu cred că modul în care este formulat ajută la educarea copiilor și prevenirea unor potențiale situații regretabile. După cum nici ani de zile în care ni s-a spus să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi n-au schimbat substanțial obiceiurile de consum. Cu siguranță că agresiunile sexuale există și trebuie combătute. Dar asta se face cu educație temeinică, nu cu un mesaj aberant care să ruleze înaintea calupurilor publicitare care promovează, printre altele, intensiv jocurile de noroc. Înainte de a fi ...
Citește mai mult »

Lecția naturii

În fiecare an, cam pe vremea asta, puii berzelor care au cuibul la capătul străzii își încep lecțiile de zbor. Mai întâi părinții le arată mișcările. Apoi privesc o vreme zborul în sine. La final sunt lăsați singuri în cuib, fiind nevoiți să reușească. Altfel mor de foame, de sete sau din cauza căderii de la înălțime. Timpul nu e de partea lor. Cu cât învață mai repede, cu atât mai sigură le este supraviețuirea. Noi, oamenii, credem că avem luxul să amânăm orice și oricât. Avem răgaz pentru toate, credem noi, dar deviza asta ne ține departe de multe vise și destinații. Ba chiar auzim adesea despre lecția răbdării. Este adevărat că lucrurile bune se construiesc în timp. Dar natura ne învață să fim nerăbdători. Să ținem cont de termene limită. Să fim alerți. Să facem totul la momentul oportun. Altfel nu se știe când și dacă mai avem o șansă. În plus, oricâți profesori am avea și oricât de buni ar fi, când vine vremea să aplicăm cele învățate, suntem pe cont propriu. Și deseori nu există ...
Citește mai mult »

Trei comportamente perdante în business

Am o vârstă, deci am văzut copii crescând, relații evoluând și afaceri murind. Despre copii și relații am tot vorbit, azi vă povestesc despre top trei comportamente distructive pe care le-am observat de-a lungul timpului în firmele care au reușit performanța să dispară din peisaj: 1. Credința ca în majoritatea lor oamenii sunt proști, deci pot fi ușor prostiți. N-am să vă mint, majoritatea oamenilor este compusă din mediocrități, din indivizi cu minte puțină și aspirații pe măsură. Dar asta nu înseamnă că-i poți păcăli repetat, profitabil. De fapt prostul este greu de prostit, așa cum și hoțul știe să se păzească bine. Trebuie să fii genial să poți monetiza legal și durabil stupiditatea umană. Ori, după cum spuneam, puțini sunt așa printre noi. Nu mai încercați așadar să vindeți chestii luate de pe site-uri dubioase cu adaos dublu. Nici să umflați firme cu pompa doar pentru a le vinde. A-ți desconsidera cumpărătorii este calea sigură spre eșec. 2. Mentalitatea de tipul “nu este altul mai bun în piață”. Încrederea în forțe proprii e minunată, dar în business  “mai bun” este ...
Citește mai mult »

Un preparat care mi-a schimbat viața

Pentru că am văzut că sfaturile mele în domeniul nutriției au mare succes, m-am gândit să revin cu o sesiune de consultanță. Cine știe, poate ajung să patentez metodele mele infailibile de a slăbi! În plus, tocmai am avut un moment de iluminare care mi-a schimbat viața și m-a ajutat să slăbesc 1 kg, adică o treime din cât mi-am propus. Vă spun și vouă, să faceți ca mine. Așadar: mă uitam într-o seară la televizor – era o emisiune culinară, în care concurenții au fost provocați să gătească o salată caldă. Frați întru suferință, definiția acestui preparat este schimbătoare de destine! Orice chestie gătită care conține legume intră în categoria amintită. Nici măcar nu trebuie să mai fie caldă când o halești, e suficient că ceva din farfurie să fi fost preparat termic înainte de a ateriza acolo. Acum, mă știți, eu extrapolez ușor. Există și salată de fructe, deci de ce ne-am opri doar la legume! Și uite așa, toată vinovăția mea că nu mănânc sănătos a dispărut. La cafea eu nu gust amandină, ci o salată de ...
Citește mai mult »