Sfaturi aproape inutile

Serviciile de cinci stele se fac cu oameni de nota 10

Zilele trecute am poposit la un hotel clasificat cu cinci stele dintr-un oraș montan autohton. Nu contează care, nu sunt aici să fac shaming public ca atâția alții, ci să vă mai povestesc o dată despre proceduri și oameni, așa cum simt că fac degeaba de cel puțin două decenii încoace. Totul a început cu o neatenție de-a noastră, înțeleg că undeva comunicarea în trio-ul agenție-noi-hotel a intrat într-o zonă de eroare. Dar depășind primul incident, nu te aștepți ca într-un hotel cu prețuri generoase să găsești în cameră papuci purtați și produse de minibar începute. Iar ceea ce a deranjat nu au fost neapărat erorile, care sunt omenești. Ci perpetua scuză: colega noastră este la început/ colegul nostru abia s-a angajat. De ce spun asta? Pentru că este una naivă, imposibil de scalat. Cum ar fi să găsești un cui în pâine și să afli că cel care a montat malaxorul e novice?  Sau să mergi într-un cabinet stomatologic și să pleci cu altă extracție pentru că medicul abia a terminat facultatea? Clientul are nevoie de angajați apți ...
Citește mai mult »

Mediul prielnic performanței

Pe când era copilul mare mititel, școala se învârtea în jurul trofeelor: Cangurul, Evaluare în Educație, Euclid, Arhimede, săptămână de săptămână aveam câte unul de bifat. Părinții erau obsedați de-a dreptul, nu auzeai decât despre subiecte, punctaje, culegeri pregătiri. Iar copiii se supuneau modei, că așa a fost de când lumea. Evident că mi se părea exagerat. Competițiile premature duc la anxietate și eludarea regulilor. Unii copii aveau la final de an gâtul plin de medalii, dar și risc de analfabetism funcțional. Acum realizez totuși că părinții, deși ratau uneori lecția care venea simultan cu aceste concursuri școlare, măcar erau preocupați de educație, de niște conținuturi, borne, obiective, clasamente. În prezent performanța a devenit desuetă. La ședințele cu părinții nu se mai fac liste de înscriere la Arhimede sau Euclid. Am văzut chiar bucurie la ratarea unor obiective. Copiii sunt stresați de testări, suferă emoțional, au nevoie de un ritm confortabil. Ceea ce nu ar fi tocmai rău, dacă am rămâne totuși la nivelul de discuții despre educație. Dar nu, în prezent, părinții cred că ai lor copii vor ...
Citește mai mult »

Semnal de alarmă

Nu-mi dau seama dacă alinierea nefericită a planetelor chiar ne afectează zilele acestea sau este doar o coincidenţă nefastă. Dar parcă toate: tehnologie, relaţii interumane, activități cotidiene au cam luat-o razna. Şi cel mai greu de digerat este valul de ştiri despre abuzuri, nu doar cele din sălile de antrenament, dar şi din cabinete medicale, culmea, unele chiar de psihiatrie. Apar detalii incredibile despre proceduri medicale traumatizante, fără temei ştiinţific, doar cu mult marketing şi preţuri colosale care să le recomande. Doctori de suflete care traumatizează copii. Multe abuzuri sexuale aberante şi absurde, care s-au întins nestingherite pe zeci de ani. Sper ca victimele să caute şi să găsească sprijin psihologic şi legal adecvat. Şi linişte. Nu au meritat nimic din toate aceste experienţe, nu au nicio vinovăţie. Și le mulțumesc pentru curajul lor! Nu este ușor să îți expui public traumele, doar persoanele foarte puternice găsesc această forță. Toate aceste întâmplări trag un semnal de alarmă strident. Acela că deseori abuzurile sunt acoperite organizaţional. Că abuzatorii au mai multă credibilitate în mediul lor decât victimele şi de aceea ...
Citește mai mult »

Manifest pentru respect

În ultima vreme s-au înmulţit cazurile de abuzuri grave asupra femeilor, abuzatorii fiind chiar partenerii de viaţă. Crime odioase, tentative de a le da foc, lucruri pe care ţi-e greu să le cuprinzi cu mintea. Şi copii rămaşi cu destine mutilate. Discuţia este nuanţată: vorbim despre legislaţie, desi în ultima vreme lucrurile s-au schimbat simţitor. Despre consumul excesiv de alcool care le favorizează, din nefericire România se află pe locuri fruntaşe la acest capitol. Despre probleme de sănătate mintală, că nu poţi fi cu toate ţiglele pe casă când vrei să-i dai foc soţiei pe motiv de gelozie. Dar nu vorbim despre ignoranţă, despre a ne educa copiii în aşa fel încât să recunoască acele comportamente nepermise, steagurile roşii cum li se mai spune, care pot duce în timp la astfel de tragedii. Începem de când sunt mici, când fetelor le spunem că e semn de iubire să fie trase de codiţe de către băieţi. Sau băieţilor că sunt mototoli dacă nu se  lasă pupaţi cu forţa de fete. Apoi la adolescenţă când definim dovezile de ataşament disfuncţional, ...
Citește mai mult »

Emoţii, traume şi alţi demoni

Ieri am postat în Social Media o opinie despre anunţul unor concedieri colective dintr-o corporaţie IT. A fost practic un îndemn la cei disponibilizaţi de a merge la interviuri cu optimism, cu dorinţa de a depăşi situaţia grea, de a nu rămâne în blocaj. Vorbele mele nu vin din cărţi sau ziare, nici de la vreun chatbot. Ci dintr-o experienţa veche şi tristă. În precedenta criză economică, pe care am trăit-o activ şi intens pe metereze, mi-am propus sa chem la interviuri cu prioritate pe cei rămaşi fără job din cauza concedierilor colective. A fost un eşec complet, o pierdere de vreme şi o experienţă care m-a învăţat că ajutorul nesolicitat este şi nedorit. Logica emoţiilor e aceeaşi cu logica raţiunii: cine nu cere, nu vrea, de fapt. Majoritatea celor pe care îi invitam la interviuri erau mai preocupaţi să vorbească despre nedreptatea suferită. Despre incompetenţa celor rămași în companii. Despre şomaj şi mai ales despre alegerea de a nu se angaja până la finalul perioadei de indemnizaţie. Când recrutezi/ selectezi, nu cauţi resemnare, tristeţe, ancorare în trecut. ...
Citește mai mult »

Trece

De câteva zile mă încearcă o viroză. Am reușit să îmi ard mâna dreaptă, neatentă fiind în timp ce găteam. Fața își arată și ea disconfortul cu o acnee urâțică. În plus au reapărut insomniile, care îmi afectează capacitatea de a mă concentra eficient. Evident că am ajuns să fiu cu nervii în pioneze. Și că din ce mă enervez, mai abitir nu-mi ies lucrurile. Nu este nici pe departe cea mai rea perioadă din viața mea, dar a venit din neant, când lucrurile păreau a merge bine. O resimt așadar ca fiind nesuferită și nelimitată. Dar tocmai aici este soluția de a ieși din pasele nefericite, pe care nu le poți controla: să le accepți. Uneori chiar nu ai ce să faci altceva. Ți se pun toate de-a curmezișul, de zici că tot Universul conspiră să te vadă prăbușindu-te în mizerie. Orice mic impediment devine unul uriaș, ca un bulgăraș de zăpadă care crește prin simpla lui rostogolire. Pleci cu un minut întârziere, prinzi cel mai agonizant trafic, pe drum se strică și mașina. Sau, caz real, ...
Citește mai mult »

Un curent global

Știu că ne place să ne considerăm unici, atât individual, cât și social. Numai că dacă ne uităm puțin în jur, constatăm că fiecare dintre noi și toate națiile de pe glob trăim într-un sistem intercalat, în care o decizie politică luată peste Ocean ajunge, invariabil, și la țața Floarea din Conțești. Depășind, așadar, granițele noastre de daci liberi și cu moț la cușmă, călătorim azi politic până în Japonia, țară considerată un etalon al inovației și tehnologiei. Pentru că, așa cum vă spuneam, demența se întinde global, și Japonia este supusă unor provocări crescânde. Pe plan extern au amenințarea Chinei și cea a Coreei de Nord, care se joacă de-a armata cu jucării din zona nucleară. Lucru care coroborat cu dificultățile economice interne generează creșterea popularității curentului politic conservator. Că așa-i de când lumea și pământul: la greu ne plac mâinile de fier, deși nu aduc nimic altceva în afară de durere și rugină. La conducerea țării a ajuns astfel o conservatoare radicală, Sanae Takaichi, care pare chiar exagerat de bărbată în abordare, mai ales în ceea ...
Citește mai mult »

Despre antreprenoriat. Sau chiloți.

Cred că v-ați dat seama din titlu că urmează un text nerecomandat persoanelor pudibonde. Părăsiți rapid incinta în cazul în care vă identificați astfel! Așadar Kim Kardashian, membră a unei celebre și bogate familii americane plus, printre multe altele, antreprenoare, a lansat zilele trecute o linie de lenjerie care a uimit/ siderat/ scandalizat/ amuzat Internetul: niște chiloți (minusculi) care imită părul pubian. Ideea nu este originală, ca de altfel nimic din ceea ce vinde diva supremă pe site-ul ei cu dedesubturi. Dar când știi să o ambalezi, când pui o poveste în spatele produsului, vinzi! Sau creezi suficientă vâlvă în jurul brandului cât să vinzi altele. Deci nu neapărat unicitatea contează în afaceri. Ci nevoia consumatorului, identificată sau creată. Pentru cine cunoaște femeile și trendurile în ceea ce privește îngrijirea, momentul ales este mai mult decât oportun. O perioadă îndelungată doamnele și domnișoarele s-au luptat standardele imposibile privind părul corporal și au folosit tot soiul de metode de îndepărtare. Iar cel mai revoluționar și eficient, laserul, le-a adus conformarea la nivelul standardelor. Care ce să vezi, se pot ...
Citește mai mult »

Curiozitate

Am criticat des avalanșa de informații online, pentru că a devenit greu spre imposibil să discerni ce este adevărat și ce nu, ce e util și ce ne încurcă, ce este corect și ce e total greșit. Dar am realizat că de multe ori accesul la date, opinii, rezolvări la care nu m-aș fi gândit, m-a salvat, ajutându-mă nu doar să ies cu bine din diverse situații sau să învăț, dar și să mă adaptez contextelor prin simplul fapt că au devenit predictibile. În zona de psihologie, ca și în modă, cosmetice, design interior sau mâncare, există tendințe. Dacă până acum s-a vorbit obsesiv despre dezvoltarea personală, acum trendul este zona de toxicitate: relații, comportamente, persoane toxice. Se scrie mult în zilele noastre despre tulburările de personalitate și atașament, se enumeră cu acuratețe indicatorii disfuncționalităților, se oferă ghiduri de supraviețuire în relațiile toxice și soluții de suport în situații critice. Pericolul acestui prea-plin de informații este acela de a găsi astfel de indicatori și la persoane care nu intră totuși în zona de dezechilibru, pentru că toți scăpăm comportamente ...
Citește mai mult »

E ca la motivaționale

Dacă citiți acest blog de pe la începuturi, ați observat probabil că autoarea este într-o perpetuă cură de slăbire. Mă îngraș și slăbesc, așa cum mă bucur și mă întristez, fac bani și cheltui, vin și plec, mă înțelepțesc și mă prostesc: în carusel. Numai că, frați și surori virtuali, de la o vârstă e mai greu cu partea bună a scalei. Te cam îngrași și nu prea mai slăbești, te cam întristezi, că de bucurii nu prea mai ai motive, nici banii nu se mai înghesuie, gândurile pleacă și nu știi cum să le mai strângi laolaltă, deci nici înțelepciunea nu mai ține cu tine. E greu să lupți cu ale vieții valuri, dar la câte informații despre slăbit avem acum în fața ochilor, ar trebui să ne fie ușoară trânta cu kilogramele. Așa că după sărbătorile de iarnă din acest an, în care am atins recordul de greutate stabilit în Pandemie, am purces la a slăbi. Cu toate armele, pentru că situația era disperată: ridicat de greutăți, mers pe bandă, calculat proteine și calorii și mărit ...
Citește mai mult »