Sfaturi aproape inutile

Vintage parenting: trei îndemnuri din copilărie

Părinții noștri nu aveau bloguri, Facebook sau forumuri de discuții pline de părerologi. Nici măcar nu luau în calcul că ar fi nevoie de facultatea de crescut copii înainte de a-i face. Ne iubeau necondiționat în trendurile vremii, stabileau limite natural, greșeau, vindecau. În afară de cei care cu probleme financiare sau psihice serioase, toți ne-au crescut cum au putut de bine. Cele mai frecvente îndemnuri parentale “de pe vremea noastră” par de neconceput acum. Pentru noi însă au fost niște refrene cotidiene inofensive, care păreau a ne intra pe o ureche și ieși pe alta. Dar s-au reîntors în cap de nicăieri când, la rândul nostru, am devenit părinți. Reprezint așadar o generație care a crescut cu aceste “motivaționale”: 1. Dacă te lovești/ murdărești/ [insert orice activitate de genul ăsta aici] te omor. Evident că depinde în ce cheie primești in astfel de mesaj. Eu n-am crezut-o niciodată pe mama, care nu ar fi omorât nici măcar o muscă, în stare să mă strângă taman pe mine de gât. Eram mai atentă după astfel de atenționări? Probabil. Îmi ieșea ...
Citește mai mult »

Cine sunt eu? Cine ești tu?

Primul pas în a ne dezvolta personal, concept la modă care definește, în fond, devenirea noastră, este acela de a ne cunoaște pe noi înșine. Știu că treaba asta pare complicată, generatoare de crize existențiale și greu accesibilă orișicui, dar există totuși o metodă simplă de a afla care sunt cele mai importante repere ale personalității tale. Pur și simplu îți răspunzi la întrebarea: ce (ți) se spune cel mai des de către cei din jur? Care sunt trăsăturile de caracter pe care le auzi invocate frecvent de către prieteni, colaboratori, colegi, cunoscuți? Și câte dintre ele simți că îți aparțin cu adevărat, le percepi ca fiind autentice? Voi fi mai explicită și voi apela, ca de multe alte situații, la exemplul propriu. În ceea ce mă privește, cel mai des mi s-a spus că: 1. Sunt dureros sau prostesc de SINCERĂ. Eu nu pot minți, pe bune, fizic, parcă mă strânge cineva de gât. Sunt cea care îți răspunde la întrebări nu după cum crede că te aștepți, ci după cum se prezintă cu adevărat situația. În activitatea ...
Citește mai mult »

Privind prea departe

Citeam un articol despre sportul juvenil și dificultățile uriașe pe care le are de trecut în prezenta pandemie. Opinii pertinente, soluții existente, riscuri. Apoi am făcut greșeala să citesc din comentarii: “ce dacă moare sportul juvenil, așa vor fi mai puțini analfabeți!”, “țara arde și ăștia vor să dea cu balonul în minge” și altele similare. Pentru că unora le este imposibil să înțeleagă că există copii pasionați de sport, care pentru asta trăiesc. Și cluburi, cu staff și cheltuieli, care din asta supraviețuiesc. Abia ce s-a încheiat o campanie electorală, vine mintenaș alta. Și am văzut prea mulți oameni care se cred liberi, deștepți și emancipați aruncând cu vorbe grele asupra celorlalți. Care automat sunt retardați, ținuți cu forța la televizor, plătiți, spălați pe creier pentru că nu le împărtășesc opiniile. Nu cred că există domeniu în care să nu fim polaritați: de la cremele de față (naturale sau cu chimicale?), tratarea bolilor (ceaiuri, uleiuri sau hapuri Big Pharma?), parenting (educație cu blândețe sau merge câte un ghiont?). Și din ce în ce mai războinici în a ...
Citește mai mult »

Toamna se număra cremele hidratante

Trecem astăzi la chestii superficiale, nu de alta, dar starea vremii e destul de tristă să vă mai spun și eu cât de serioase sunt vremurile, de fapt. Vorbele de azi sunt, așadar, cu și despre skincare. Pentru că schimbările de temperatură aduc, după cum este și firesc, modificări ale rutinei de îngrijire. Încep prin a preciza că, în ceea ce mă privește, epoca produselor asiatice, atât de lăudate și căutate, a apus. Au supraviețuit prea puține în preferințele mele și asta din cauza disponibilității lor fluctuante. De asemenea, după o perioadă în care am analizat temeinic etichetele produselor și le-am eliminat pe cele care conțineau ingrediente nepermise, am început să mă relaxez și chiar să prefer produsele cu puțin parfum, de exemplu. Viața este prea scurtă să-mi pun pe față (doar) creme care miros a regurgitare de bebeluș, plastilină sau cauciuc ars. Totodată am renunțat la tonere. De fapt le-am înlocuit cu altceva. Oricât de bine ar fi formulate, ambalate sau marketate, tot inutile mi se par. Și nu în ultimul rând, am lăsat baltă ambițiile de a ...
Citește mai mult »

Sub asediu

Vara trecută, tatăl meu, bolnav de Alzheimer, era deja internat la o instituție specializată (privată) din apropiere. Asta nu a ușurat nimănui coșmarul: el era din ce în ce mai pierdut într-o lume greu de perceput, eu mă zbăteam să mă adaptez ideii că nu mai este mult până se duce. I-am pierdut prematur pe toți ai mei primordiali, ai familiei Toma, într-un blestem greu de înțeles, deci cu atât mai dureros a fost acest ultim episod. Între vizite care mă introduceau în lumea lui confuză și tristă, plăți pentru daunele făcute și încercarea perpetuă de a așeza lucrurile măcar pe alte planuri, au reapărut atacurile de panică. Le știți, cele cu sufocare, palpitații, senzația că urmează obștescul sfârșit. Din fericire nu l-am bifat, acesta fiind și punctul de plecare în a le gestiona. A venit apoi vestea cea tristă, administrativele de după. Niște sărbători triste și confuze ca tot restul anului. Dar prin martie, după ziua mea, am simțit că încep să o scot la liman. Că lucrurile se așează. Că proiectele încep să miște. Că ...
Citește mai mult »

Unbelievable

Serile trecute am terminat, deși n-am crezit că voi reuși să trec de primele episoade, seria Unbelievable de pe Netflix. Inspirat din întâmplări reale, filmul urmărește povestea unor violuri în serie, petrecute în zone diferite din SUA și investigate de echipe diferite de polițiști. Una dintre victime, o adolescentă care și-a petrecut copilăria în sistemul de protecție socială, este convinsă de către anchetatori că povestea violului ei este pur imaginară. Astfel ajunge să fie prinsă între trauma inerentă și acuzații legale de fals în declarații care îi transformă viața într-un coșmar greu de imaginat: își pierde prietenii, locul de muncă, este hărțuită constant și bântuită de imaginile terorii din noaptea violului. N-am să vă dau prea multe spoilere, merită văzut deși nu este un film clasic de urmărit în familie. Punctez doar primele lucruri care-mi trec acum prin minte: 1. Nu poți opri lucrurile rele să se întâmple, dar poți învăța să-ți schimbi optica asupra lor. Asta îi spune o psiholoagă victimei a cărei poveste este urmărită în principal de serie. Unele persoane aleg să rămână în scenariul de ...
Citește mai mult »

Perfecțiunea plictisește

Zilele acestea a devenit viral răspunsul unui business din HoReCa la un review negativ dat de unul dintre clienți. Nebunie mare, deja văd că s-a ajuns la amenințări cu regulamentul GDPR, ceea ce înseamnă că lumea s-a inflamat tare de tot. Toată lumea pariază așadar pe moartea respectivei afaceri. Pentru că nu se face să răspunzi în doi peri unui om necăjit care ți-a trecut pragul. Iar mulți potențiali clienți (not) declară cu tărie că n-ar călca nici morți pragul stabilimentului. Realitatea este că scandalurile sunt bune. Uite eu nu auzisem de opțiunea aceasta turistică, am aflat acum. Nu știu dacă voi merge acolo, dar nu din cauza prezentei probleme, ci pentru că vara asta mi-e neclar oricum ce fac cu viața mea. Există în istoria recentă sute de exemple: situații controversate care au escaladat rapid și au dat de înțeles că se pot încheia cu un final brusc de carieră sau afaceri. Dar lucrurile au intrat pe făgașul cunoscut și profitabil la fel de repede ca atunci când au luat-o razna. Oamenii, publicul larg, nu doar că uită ...
Citește mai mult »

Vestimentația mamelor

Bărbații au dreptate: atunci când ne curtează purtăm ruj roșu, pantofi cu toc și părul în vânt. Iar după ce devenim mame abia dacă dăm cu un balsam de buze incolor (și asta pentru că ni se usucă buzele), nu ieșim din blugii de mamaie și din adidașii noștri atât de comozi încât nu se aruncă deși au prins cincinalul. Să nu uităm și cocurile acelea neglijente, atât de “chic” încât uneori ne dau târcoale porumbeii în căutare de loc pentru cuibărit. Drept e că și ei vin cu flori la început, se abțin de la zgomote corporale nearticulate și de la epitete deloc corecte politic la adresa noastră și a relației, iar apoi uită definitiv că olecuță de mister n-a omorât nicio relație. Deci se cheamă că suntem cumva chit. De ce se îmbracă mamele așa? În primul rând pentru că viața se schimbă serios atunci când ai un copil. În primele faze nici nu apuci să te speli pe dinți minutele regulamentare, ce să mai dai și cu ruj roșu! În al doilea rând se mută zona ...
Citește mai mult »

Graba care strică treaba

Noi, părinții, suntem într-o continuă competiție absurdă. A învățat copilul să meargă? Îl înscriem la maraton! Abia ce știe să vorbească? Este momentul propice pentru cursuri de engleză, franceză, spaniolă și greacă veche. Își numără degetele? Trebuie neapărat să-l învățăm despre numerele raționale. A memorat la grădiniță o poezie despre broscuțe? Stupid, orice copil care se respectă știe integral și cu exactitate “Luceafărul”! Ne grăbim spre următoarea etapă de parcă ne fugărește o haită de câini. Și n-ar fi rău, dacă am fi înțelepți în a percepe corect reperele. Fiecare nouă deprindere poate fi exersată nu doar pe verticală, în ceea ce ni se pare nouă axa de la simplu la complex. Ci și pe orizontală, într-o varietate aproape infinită de exerciții. În plus, adesea copiii au instinctiv nevoia de a face asta, iar noi le-o atenuăm de frica unor accidente sau pentru că ni se pare că știm mai bine. De exemplu, învățatul mersului. Până la a alerga în curse de mare viteză, niște trasee simple cu respectarea unor repere ar fi mai potrivite. Ar ajuta la ...
Citește mai mult »

Lupta cu ideile fixe

După cum observă mulți, actualul virus pandemic a ajuns o religie, unii cred în existența lui, alții sunt convinși că este o născocire globală menită să aducă o nouă ordine mondială. Scenariul filmului actual este clasic, personajele diferă. De data asta îl avem pe Bill Gates care vrea să microcipeze și controleze lumea, dar și Big Pharma, acest perpetuu vinovat de serviciu care mai și face, vorba românului, dar ne și omoară. Nu este nimic nou sub soare. Avem deja vacciniști vs anti-vacciniști, psd-iști versus restul lumii, vegani vs omnivori, oameni care cred că Pământul este plat vs cei care îl văd mai rotofei și exemplele pot continua. Dacă stai să analizezi unele dintre cele mai bizare născociri pornesc totuși de la boabe de adevăr. Ceea ce devine tot mai bizar este că încă nu ne-am obișnuit cu varietatea de credințe. Cu mixul uman care populează planeta noastră, indiferent de forma ei. Vrem ca toți oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă aceleași opinii, să ia aceleași decizii. Și asta este la fel de nebunesc cu ...
Citește mai mult »