Este patriotismul desuet? Da, și nu numai.

Copilăria mea a avut coloana sonoră plină de cântece patriotice și ode închinate iubitului conducător. Textele din manuale erau pline de fapte de vitejie închinate țării și eroilor. Patria și partidul erau în centrul vieții noastre, orice reușită li se datora, iar jertfa în numele lor era sfântă.

Astăzi ne mai amintim de eroi de două-trei ori pe an, depunem flori, defilăm, facem poze sau filmăm. Apoi uităm.

Fugim cât mai departe din și de România. Suntem nemulțumiți de spitale, școli, străzi. Înjurăm oamenii politici indiferent de partidul care îi crește. Ne temem pentru copiii sau bătrânii noștri. Și ne cunoaștem istoria în aceeași măsură în care o facem și cu drepturile noastre. Spre deloc. Mai trist ca toate, este că am încetat să sperăm într-un viitor glorios. În cincinalul realizat în patru ani și jumătate. În generații mai norocoase. Într-o viață mai liniștită.

Ce-i drept pe meleagurile astea nu-ți prea mai arde cheful de ode. Să vă zic ce metaforic sunt alese culorile tricolorului nostru conform poeziilor din copilăria mea? Păi galbenul e de la grânele câmpiilor noastre. E ok, suntem principalii exportatori din Europa. Vindem porumb și floarea-soarelui și importăm apoi mălai, popcorn și ulei. Ce să zic, profitabil cât de cât…

Albastru este de la seninul cerului. Când nu e poluat de smog și arderea intensivă a deșeurilor.

Iar roșu de la sângele jertfit. În ultima vreme nu în războaie de apărare, slavă Domnului!, ci, probabil, pe șoselele noastre subdimensionate și prost întreținute, în Colectiv sau secții ATI care au luat foc de prea multe investiții.

Într-o lume în care granițele au devenit strict geografice, în care putem pleca oricând și oriunde, în care suntem practic cetățeni europeni și globali, patriotismul, așa cum îl știm noi, a devenit desuet.

În loc să ne declarăm dragostea profundă pentru țară și frumusețile ei, ar ajuta mai multă empatie pentru popor. Mâini întinse mai des spre cei aflați la nevoie, mai multă muncă în sprijinul celorlalți, idei mai frumoase și nobile pentru a ne fi, tuturor, mai bine.

Azi nu cred că voi deschide televizorul, știu sigur că va fi plin de ii, tricolor, vorbe meșteșugite, lacrimi semi-sincere. Și povești de succes, unele departe de țară, tocmai pentru că aici este infinit mai greu de găsit suportul, înțelegerea, ajutorul, dorința de câștig a întregii comunități, din partea semenilor.

De mâine, nici atât, pentru că ne reapucăm să  număram crimele stupide și idioții. Iată că patriotismul din zilele noastre este nu doar desuet ci și foarte ipocrit.