Monstrulețul mâncător de chef

  • 06/08/2024

A venit timpul pentru o nouă poveste, mulțumiri copiilor mei pentru inspirație și ajutor!

Nu a fost întotdeauna un monstru. A apărut în casă ca o jucărie drăguță de pluș. Dar timpul și cățelul n-au fost prea blânzi, așa că la un moment dat a început să piardă din umplutură și să arate ciudat. S-a murdărit. Ba chiar mirosea destul de rău.

Atunci s-au ivit și problemele. Primul semnal de alarmă a fost tras la teme. Știți ce greu vine cheful copiilor de stat la biroul de lucru? De scos cărți și caiete, de pregătit stiloul? Tare anevoios apărea și dispărea imediat, ca într-un vortex ciudat, rapid.

Apoi s-a risipit cheful de strâns jucăriile. Imediat ce se puneau piticii casei pe treaba, deveneau brusc neputincioși. Mai grav a fost când i-a părăsit total cheful de joacă. Apoi cel de râs. De mâncat, mai ales legume verzi. Ba chiar și de somn.

Ceva grav se întâmpla. Iar copiii voiau să dibuiască rapid vinovatul, până când nu dispărea și cheful de investigații.

S-au pus la pândă să vadă ce se întâmplă. Iar când pisicii i-a venit cheful să mănânce, au observat că pofta ei s-a transformat într-un vârtej care a fost atras rapid și înghițit de jucăria roșie, plușată și roasă, pe care nu se îndurau să o arunce.

Acum le cam venise cheful să se descotorosească de ea, dar creatura consumatoare de voință l-a înghițit pe loc. Cum să te lupți cu așa o ciudățenie, care te face să-ți pierzi până și voința de a câștiga?

Știți deja primul pas: situațiile de criză cer un comitet de intervenție. Apoi un plan. Dar mai ales multă determinare. S-au hotărât să se organizeze așa, fără chef, ceea ce s-a dovedit a fi la fel de greu ca și lupta cu monstrulețul nostru.

Văzând că nu e o soluție să-ți pierzi dorința și bucuria de a acționa, au decis să le sporească atât de mult, cât hăpărețul să nu poată duce. Astfel au constatat că dacă se apucau toți cu mult spor de teme, cantitatea de chef devenea suficientă cât să sature monstrul și să ducă treaba la bun sfârșit.

Lupta se câștigă sporind cheful. Îți e furat, dispare, dar capeți altul. Atât de simplu!

Acum n-o să vă mint spunându-vă că personajul nostru a fost și va fi mereu învins. Sunt zile în care foamea lui crește spectaculos și înghite orice urmă de voință și motivație din casă. Dar și multe în care se sătură ușor, lăsând celorlalți suficientă dorință cât să-și ducă treburile până la capăt.

Azi am avut suficient chef cât să satur un monstruleț plușat și să spun povestea aceasta aproape incredibilă. Voi ați avut chef de ea?