Există o mulțime de motive pentru care țara noastră devine nefrecventabilă. De toate soiurile și categoriile: socio-culturale (suntem o țară extrem de polarizată, cu obiceiuri, tipare educative și de relaționare situate la extreme), economice (salarii mici, perspective profesionale puține) și politice – aici nu cred că mai este nevoie de exemple, băltește presa de ele.
Există însă și lucruri bune, pe care le pierdem cu vederea, orbiți fiind de atâta critică. Iată câteva, ştiu că este un exerciţiu greu de acceptare, dar sunt 100% reale:
• O legislaţie a muncii foarte protectivă pentru angajaţi. Una dintre mostenirile bune ale comunismului a fost o lege care proteja serios omul muncii, ctitorul socialismului şi al cincinalului în patru ani şi jumatate. Evident ca de-a lungul timpului au fost făcute modificări, evident că a apărut alinierea la legislaţia europeană, și ea destul de grijulie oricum, dar Codul Muncii, aşa cum este el, ofera toate instrumentele împotriva potenţialelor abuzuri din relaţia angajat-angajator. Că angajații nu îşi cunosc drepturile şi angajatorii profită cât pot de asta, este o altă discuție, dar cadrul legal existent este unul care favorizează individul și nu organizaţia.
• În ciuda mentalităţii colective destul de retrograde, statisticile europene oficiale arată că decalajul salarial între femei si bărbati este la noi mult sub media europeană. Vorbim tot de o moștenire veche: femeia a muncit întotdeauna cot la cot cu bărbatul şi a câştigat similar. Riscul discriminării pe criterii de gen este aşadar mai mic în România şi asta ne face cinste.
• Că tot am ajuns la femei, maternitatea este protejată, deşi nu suntem pregătiţi să recunoaştem. Să ai posibilitatea unui concediu maternal de doi ani este un lux în alte ţări europene şi o imposibilitate dincolo de Ocean. Că în mediul privat uneori nu ai această alegere, este de asemenea o realitate, dar revenind la primul punct, drepturile există, trebuie doar cerute.
• România are o infracţionalitate scăzută. Unul dintre beneficiile care le este “vândut” expaţilor care vin aici este siguranţa. Riscul terorist este sub nivelul mării, să ne amintim că cei doi mari terorişti ai României au fost prinsi fie conducând cu o butelie de gaz în portbagaj, fie căzând cu acoperişul de rigips al unei săli de cinema, infracţiunile armate înseamnă la noi o ceafă lată care ameninţă folosind pistolul cu bile un participant arogant la trafic, iar furturile cele mai frecvente sunt atât de “violente” că le descoperi abia acasă. Evident că există şi la noi infractori, unii periculoși, ar fi ciudat de-a dreptul să nu fie aşa, dar dincolo de anxietatea exagerata a unora, în România nu ţi-e frica să ieși din casă la orele rezonabile.
• România este spumoasă, amuzantă. Dacă depăşiţi zona infestată de ştiri negative pline cu motive de tăiat venele pe lung, veţi descoperi încă acea metodă pozitivă de adaptare a românului: hazul de necaz. Ce-i drept la câte belele au fost pe noi, dispăream de mult ca neam dacă nu reuşeam să le transformăm în altceva suportabil.
• Că tot am ajuns aici, vorbim o limbă minunată. Că o chinuim noi în fel şi chip, e una, dar este expresivă, are atâtea nuanţe şi sensuri, plus că la noi tonul chiar dă nota, încât nu avem cum să fim atât de retrograzi şi proşti ca nație cum ne credem.
• În România găseşti soluţii. Nu perfecte, nu ca scoase din ţiplă, dar funcţionale. Românii au învăţat să se descurce singuri, ies din belele cu o naturaleţe de invidiat. Sunt uniţi la bine şi la necaz (mergeţi la o nuntă sau înmormântare la ţară şi veţi vedea ce spun) şi se ajută unii pe alţii. Cel puţin aşa văd eu, în jurul meu.
România este așadar o ţară în care s-ar putea trăi dacă şi noi, românii, am lucra puţin mai mult la a o face suportabilă. Mă tem că nu doar politicienii sunt cei care o strică, ci şi cei care nu înţeleg că suma mizeriilor dintr-o ţară este perfect egală cu suma mizeriilor făcute de fiecare dintre cei care trăiesc acolo.
Cu acest text deschid o nouă categorie pe blog: Seninia. Într-o lume bombardată de panică, negativism și absurd, încerc, așa cum pot, să arăt că putem privi și altfel în fața noastră. Un soi de Rai din ce avem, un senin ridicat la rang de țară, unde vă invit pe toți să contribuiți după chef, posibilități și inspirație. Dacă aveți texte pozitive non-siropoase sau orice alte idei bune le aștept oricând la valentina@itex.ro.