Oportunitatea ascunsă în criză

Săptămânile trecute un vechi coleg de revistă (*) m-a tras de urechi că n-am mai participat de mult la uzualele conferințe formale de afaceri. Este adevărat, în ultima vreme lucrurile mi s-au părut neinteresante, iar mie mi se pare aiurea să mă duc la evenimente care au totuși alte scopuri, doar ca să cunosc oameni. În plus, atunci când discuțiile sunt plictisitoare, parcă nici networking-ul nu-i chiar spumos, ca să nu mai zic că n-ai loc pe acolo de atâția consultanți, unul mai plin de know-how ca altul. Nu-i de mirare că în ultima vreme cele mai interesante lucruri din zona de HR au fost niște neașteptate confirmări venite din cu totul alte industrii și domenii de expertiză.

Dar mi s-a arătat un eveniment interesant și având deja critica interiorizată, am confirmat rapid prezența. Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare care a oferit finanțare într-unul dintre cele mai provocatoare proiecte de consultanță în care am fost implicată până acum, și-a lansat astfel noul program de investiții împreună cu noi parteneri de finanțare. Un moment bun să văd cum stau lucrurile și ce oportunități se mai ivesc.

Evenimentul a fost grozav, cu prezentări dinamice și foarte interesante. Chiar am fost cu atenția conectată pe toată durata și am avut din nou șansa să învăț ceva conex scopului meu acolo, dar la fel de valoros: în timp ce noi ne plângem de anumite obstacole, alții fac bani speculându-le.

La nivel de teorie, știm toți asta. Dar eu am văzut exemplele, oameni buni, nu este un motivațional ieftin, bun de pus în poză.

Noi ne plângem de migrația forței de muncă, aceea care depopulează comunități și omoară din fașă proiecte de recrutare. Dar două dintre afacerile prezentate ca studii de caz fac bani de pe urma celor care au plecat de aici: una le închiriază mașini atunci când vin în țară, cealaltă le trimite pachete cu mâncare tradițională acolo, departe, să nu ducă dorul gustului de acasă. Pe bani frumoși, am văzut cifre!

Un alt exemplu a fost cel al unei ferme de producție a laptelui. În plină criză generată de procesatorii interni care ofereau sume minuscule pentru materia primă, ei au decis să exporte. Și nu doar că au reușit, dar au reglat astfel prin retragerea unei cantități semnificative de lapte din circuit și prețul de aici.

Unde e criza, este și oportunitatea. Practic toți vorbitorii au punctat asta într-un fel sau altul. Deci așa este, o găsim chiar acolo, la o aruncătură de băț. Trebuie doar ridicată privirea din pământ și plimbată pe ici pe colo.

Acestea fiind zise, în toată nebunia cu revoluția fiscală și bugetele lui 2018, găleată în care suntem oricum toți, vorba unuia dintre vorbitorii de la eveniment, se ascund și oportunități. Trebuie doar să le dibuim!

(*) el șef, eu colaborator, tot colegialitate și asta 🙂