De data asta nu este una dintre improvizaţiile de adormit copilul mic. Este o poveste 100% adevărată, definitorie pentru perioada pe care o traversăm, deci plină de intenţii criminale.
Dată fiind recomandarea de a ne distanţa social şi de a sta mai mult prin case, principala activitate care a avut de suferit a fost, evident, aprovizionarea. Prima ordonanţă militară ne-a prins cu suficiente provizii cât să rezistăm până la toamnă, dar anumite stocuri s-au epuizat rapid (ouăle şi cafeaua), altele se vor epuiza într-un cincinal, dar cineva tot cumpără în disperare (morcovii).
Oricum, ca în orice economie de piaţă, au apărut rapid soluţii alternative, mai ales că locuim la ţară, acolo unde oamenii încă mai cresc dobitoace şi verdeţuri în curte. Astfel soţul meu, om descurcăreţ, a găsit un furnizor de legume (de aici morcovii en gros), mălai şi făină, unul altul de carne, care ne-a livrat săptămânile trecute un curcan mai mare ca un miel. N-aveţi idee ce luptă am tras să-l tranşez, am zis că asta este încercarea prin care am să-mi trec nurorile înainte de nuntă. Acum nu stiu încă dacă-i bine să reuşească porţionarea dihaniei, sau mai bine NU, cei doi neuroni ai mei rămasi activi zilele acestea încă dezbat speţa.
Cu două congelatoare pline şi o ladă frigorifică aproape umplută şi ea, am crezut că aprovizionarea este gătată, aşa că am mutat focusul în altă zonă: curăţenia de Paşti. Am băgat săptămâna trecută un şmotru de zile mari, mulţumesc Marelui Copil pentru implicare şi participare! Mai ales bucătăria, intens folosită şi mereu în grabă părăsită, a primit tratament special de se învârtea după soare. Inclusiv perdelele le-am schimbat cu unele mai albe şi mai noi!
Seara, moartă de oboseală, zăceam frântă pe canapea când aud lătratul câinilor, uşa de la intrare, apoi nişte negocieri. N-a trecut mult şi mi s-au prezentat în faţa ochilor mei obosiţi patru crapi frumoşi, de aproximativ 2,5 kg bucata, vii şi foarte vioi, care se cereau, evident, evisceraţi şi puşi la rece. Cine a curăţat vreodată astfel de exemplare ştie că oricât talent ai avea, traiectoria solzilor alunecoşi este deseori imprevizibilă, iar mirosul din spaţiul de lucru se menţine mult timp după finalizarea activitaţii cu pricina.
În plus, nu ştiu cum sa vă descriu bucătăria mea. Dar dată fiind amplasarea ei şi mărimea pestilor, aveam două opţiuni: să risc albul imaculat al perdelelor sau să spăl ulterior aragazul, blatul, chiuveta şi piatra de pe pereţi. Iar bestiile nu păreau foarte cooperante.
Cât despre mine, care am dificultăţi în a omorâ şi goange, să-mi pui în faţă nişte animale vii care ar putea fi dresate judecând după mărime, poate trezi reacţii paradoxale. Recunosc asadar că m-au încercat gânduri precum dacă tot umplu bucătăria de ADN piscicol, aş putea să-l ascund pe cel uman care mă pune în astfel de dileme morale şi provocări fizico-psihice.
Dar binele învinge. Furnizorul animalelor a supravieţuit. Peştii au fost curăţaţi a doua zi, când mi-am recăpătat puterile şi am putut direcţiona corect cuţitele. Perdeaua a supravieţuit intactă, am frecat însă blatul şi aragazul mai abitir ca soţul Elodiei pereţii după crimă.
După ce pun dobitoacele la congelat, bucătăria la punct (iar) şi fac un duş cinstit ca orice criminal care ţine la igienă, mă întorc la locul faptei şi ce găsesc: un meşter care venise să repare centrala termică şi umpluse locul de scule, cutii, ambalaje mototolite. Recunosc că a început brusc să mi se zbată un ochi, iar celălalt se arunca disperat în căutarea cuţitelor! Şi pesemne că privirea mea a fost suficient de convingătoare de s-a pus omul pe strâns acareturile, deşi nu-şi terminase treaba, şi a pus totul la punct cât am clipit şi am zis, în gând, “peşte”!
Morala: dacă am mânca doar pătrunjel şi salată ar fi mult mai curat în casă. La o săptămână de la curăţenia de Paşti, trebuie deja făcută curăţenia de Florii. Anul acesta, de aniversarea căsătoriei, ar trebui să-mi cumpăr cuţite noi şi poate chiar un satâr profesional. Sau mai bine nu!
eu am perceput distanțarea asta fizică impusă ca pe un cadou:)și nu pentru că aș fi eu foarte angoasat de oameni în general ci mai degrabă pentru ca făra sa-mi dau seama m-am apropiat social de toți prietenii mei pe care nu i-am sunat de ani de zile:)) mi au spus că parca m-au cunoscut mai bine cu ocazia asta;ne-am intâlnit mai des pe net și parcă am fost și mai sinceri.Cât despre crapi, am descoperit mai demult că se pot mai degrabă…jupui nu curața:)
p.s. eu aș cumpăra cuțitele alea dacă aș primi de exemplu un aspirator sau o mașină de spălat personalizată cadou:)