Vă povesteam că în vacanța din Italia am văzut mulți părinți căznindu-se cu landouri și alte elemente de logistică pe plajele pline de stânci. Dar să nu credeți că nu i-am înțeles! Chiar dacă viața ni se schimbă, ne dorim să fie la fel. Să avem aceleași rutine, vacanțe, relații. Și măcar încercăm, chiar dacă nu ne mai iese.
Înainte să nasc prima oară cineva a avut grijă să mă informeze corect. Mi-a spus să merg la cinema, teatru, coafor, oriunde îmi face plăcere, mult, intensiv, pentru că urmează o perioadă în care sigur nu apuc.
Și așa am făcut. Și așa a fost. A durat 4 ani până am frecventat din nou o sală de teatru. 19 ani până am văzut la cinema un film de oameni mari. 8 până am mers iar la un concert.
Îmi amintesc că la una dintre primele veniri ale trupei Metallica în România, lumea se ducea spre arenă, iar eu plecam de la serviciu acasă, unde mă aștepta copilul cel mare, mic pe atunci, cu febră. Mă felicitam în gând că nu am luat bilete, deși am avut în intenție.
Niște ani mai târziu i-am văzut live pe Arena Națională, într-un show care a fost sold out din primele minute în care a fost pus la vânzare. Minunea a fost făcută chiar de copilul cel mare. Știa că nu am fost printre norocoșii cumpărători și a făcut rost de bilete cumva.
Nici vacanțele n-au fost mereu lapte și miere. Patru ani nu am ieșit din țară pentru că același copil mare nu rămânea peste noapte nici la bunici. Mangalia și Eforie au fost Sorrento al nostru pe atunci! 😀
Filme? Da, am bifat cu disciplină toate animațiile Disney. Deja simt trebuie să-mi educ răbdarea atunci când vreau să văd un film care durează mai mult de 100 de minute.
În timp ce scriu realizez că vă spun aici despre răsfățuri. Iar eu încă mai aud plânset de copil atunci când fac duș – aparent igiena mamelor prinde bebelușii în cele mai vulnerabile momente!
Dar lucrurile se așează. Copiii cresc și îți fac ei rost de bilete la concerte. Apuci să mânânci tihnit la restaurant și să vizitezi obiective turistice în vacanțe. Mergi cu cei care nu mai sunt mici la filme de oameni mari. Dușurile se lungesc, plânsul din cap se estompează, apare chiar și timp pentru aplicat o cremă de corp!
Trebuie doar să ne bucurăm de ceea ce primim, oricând și oricum. Pentru că fiecare timp își are frumusețea lui, exact așa cum vine.
Asta am trecut să vă spun. Că oricât de mult par a dura niște etape, tot se încheie. Că orice nu trăim la timp putem trăi, la fel de frumos, și altă dată. Că nu trebuie să fie totul acum, pentru că vine și “cândva” la un moment dat. Și nu vorbesc doar despre părințeală.