Nu știu dacă mai există altul ca cel mic al meu când vine vorba de boli. Iarna trecută eram la restaurant când i s-a umflat brusc și rău un ganglion sub ureche. Tot atunci au început și durerile, plânsul, nervosul, de nu mai știam încotro să o luăm.
Aseară, după o zi calmă și neprevestitoare de boli, i s-a umflat un ochi. Și tot atunci a început să și plângă de dureri atroce. Noroc că avem linie directă cu o doamnă doctor specializată în Pediatrie încă de când era cel mare mic și mulți doctori minunați printre prieteni astfel încât găsim la fel de rapid diagnosticul. De data asta conjunctivită.
Azi sunt și eu plânsă toată, adică am ochii roșii, dureroși, iritați. Nu pot scrie, dar nu pot sta nici departe de blog, deci vă las două poze să mă dau mare că la mine a început deja vacanța. Și este direct cea de primăvară, fapt care mă cam confuzează, că-mi vine mai degrabă să vopsesc ouă și nu să fac cârnați.
Așadar Albița care mă roagă să nu o fotografiez:
Și Dor, care are mereu conjunctivită, dimpreună cu anticii mei UGG-i:
Țineți aproape, nu scăpați de mine!