Cadoul neprețuit

  • 14/12/2023

Am scris o nouă poveste pentru copii. Și nu numai: 

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nici nu aș avea ce povesti, a fost odată un om bătrân și încercat de viață, care locuia într-un oraș atât de vesel și de colorat, că părea de turtă dulce.

Poate de aceea îl știa chiar toată lumea, pentru că pe cât de multă voioșie era în jurul lui, pe atât de multă tristețe părea că are în interior. Nimeni nu-și mai amintește de supărările lui. Dar sigur au fost multe și grele, pentru că acum abia dacă-și mai saluta vecinii, singura sa contribuție în comunitate fiind grija ca gospodăria să-i fie la fel de curată, veselă și îngrijită ca a celorlalți.

Iată și altceva ce poate părea fără explicație: pentru prima oară de când îl cunosc cei din jur, bătrânul nostru s-a decis să petreacă de Crăciun. Să-și împodobească un brad, să pună ceva dichisit pe masă, deși nu avea pe cine să invite la ospăț, și să-și cumpere un cadou simbolic pentru toate reușitele de peste ani.

Zis și făcut! A doua zi, spre surprinderea tuturor, a poposit în piața de brazi. Și tocmai ce-și găsise preferatul, că o zarvă mare s-a iscat în jur. Pare-se că o scânteie, apărută nu se știe de unde, a aprins un decor plin de beteală din apropierea pomilor, provocând panica.

Moșul nostru a lăsat brăduțul ales, alergând spre focul care se întețea. Și-a aruncat haina groasă de lână peste vâlvătaie, reușind să o stingă cu prețul de a rămâne dezbrăcat. Apoi, dându-și seama că bluza pijamalei sale de bumbac a rămas la vedere, a fugit spre casă, înfrigurat și rușinat.

Nimeni n-a observat însă oamenii de zăpadă cu scufie roșie, care dansau strașnic pe cămașa omului. Erau toți uluiți de curajul de care a dat dovadă și de ajutorul nesperat primit.

Așa a ajuns bradul să fie tăiat. De pe listă… Dar oamenii puternici nu renunță ușor. Măcar o masă caldă și gustoasă, plus un mic cadou, tot va avea!

A doua zi a plecat plin de încredere la băcănia de pe strada principală, de unde urma să ia ingrediente pentru o turtă dulce mai bună ca toate și o friptură lângă care să pună ceva legume aburinde.

Ce credeți că a mai pătimit? Ajuns acolo a dat peste un hoț care plănuise un Crăciun îmbelșugat, dar de furat. Văzând figura îngrozită a celor din jur și cuțitul din mâna răufăcătorului, bătrânul nu s-a pierdut cu firea. I-a distras atenția, apoi l-a imobilizat legându-l strâns cu sfoara pe care o avea pregătită pentru brad.

Dar ceva tot a avut de suferit: în altercație pantalonii eroului au întâlnit lama cuțitului, lăsând la vedere izmenele asortate cu cămașa de pijama pe care v-am descris-o deja. A fugit din nou spre casă, rușinat și fără cele trebuincioase.

“Nu se poate așa ghinion!” Gândea salvatorul.
“Incredibil cât curaj!” Se minunau salvații.

Credeți că s-a lăsat păgubaș? Niciodată! Măcar un cadouaș drăguț de la târgul de iarnă și tot va reuși să-și ia!

Soarta are însă căile ei. Și de data asta l-a întors din drum după ce la un colț de stradă a găsit un pui de cățel flămând și aproape degerat, care lătra stins la trecători. Cum se pierduse și de ce nu-l băga nimeni în seamă, sunt întrebări care nici nu contează. L-a dus repejor acasă, unde l-a încălzit, hrănit și adoptat.

Iată așa, în noaptea de Ajun, bunul nostru samaritean nu avea nici brad, nici mâncare pricopsită, nici cadou. Doar o gură în plus la masa și așa aproape goală.

Dar uitându-se la noul său prieten care molfăia liniștit o bucată de covrig, a realizat că nu era nici trist. Ba chiar simțea bucuria cuprinzându-i sufletul, așa cum focul din sobă încălzea odaia lipsită de strălucire.

În dimineața de Crăciun s-a trezit și a pornit să facă o plimbare prin orașul nins și frumos colorat. Deschizând ușa a găsit pe treptele casei un pomișor plin de beteală și globulețe, un coș cu mâncare aburindă și o cutiuță frumos colorată.

Avea acum și brad, și ce pune pe masă, și cadouașul mult-visat: o steluță aurie pe care să o pună în vârful cetinii împodobite ca să-i amintească de cel mai frumos dar. Nădejdea.

Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. V-a plăcut povestea mea?