Suntem în plin război. Lăsați-l pe ăla cu arme sau cu gaze și vânătăi, eu zic de cel care aparent nu se vede, dar care devine mai periculos decât eram dispuși să credem.
La o postare a Simonei Halep de pe Facebook, o comentatoare cu floricică la poza de profil o apostrofează pe sportivă că nu se implică în apărarea mișcării #rezist. Profilul ei este evident fals: câteva articole despre proteste și nimic mai mult. Nu are familie, prieteni, pasiuni, viață. Zeci de oameni intră în polemică, reacțiile devin tot mai absurde. Simona Halep rezistă. La fel și floricelele doamnei de la profil, tot mai dese la persoanele cu opinii politice.
Incidentele din 10 august sunt relatate oricum, numai imparțial nu. Apar în presă și Social Media tot soiul de relatări și opinii dubioase care se rostogolesc în spațiul public apărând din ce în ce mai gogonate. Mergem după fente și în acest timp răspunsurile privitoare la cauze și vinovați se îndepărtează, Jandarmiada riscând să devină, asemeni Revoluției și Mineriadelor, o filă halucinantă, greu de citit și pus în rezumat din istoria României.
Pe LinkedIn citatele siropoase și lecuitorii de trup sau suflet prin metode “neconvenționale” (așa spunem acum lipsei de temei științific) devin virale. Politica nu este privită cu ochi buni: “ce are cu afacerile?” se întreabă des câte unii. Aparent aplicatul ventuzelor intră la categoria subiectelor dezirabile, pline de utilitate, numai bune de introdus în manualul de management.
Suntem, iată, în plin război invizibil, purtat cu arme care ne plac la nebunie: telefoane smart, televizoare cu ecran uriaș, laptopuri tot mai performante. Pentru care plătim mult, în bani și timp. Care ne afișează ce cred niște algoritmi că ne-ar interesa, din marea de informații generate de alți algoritmi. Care ne dau mai mult și tot mai mult din ceea ce ne face să se simțim bine, să credem că suntem atractivi, importanți și inteligenți.
Facebook ne arată ce știe el că ne place. Ne sugerează ce ne-ar putea tenta. LinkedIn viralizează tot soiul de dubioșenii. Presa nu mai e demult măcar aparent obiectivă, ci prezintă preponderent opinii și analize părerologice. Astfel am ajuns deja ca prea mulți să creadă că bicarbonatul vindecă definitiv cancerul, că agenturile străine sunt de vină pentru lipsa dotărilor din spitalele românești, că ce e din plante neapărat vindecă și că toți oamenii se nasc genii, dar mamele lor îi strică.
Este un război la care consimțim și în care investim zilnic. Unii din naivitate, alții din pasivitate. Și pe care îl simt pierdut pentru că tot mai puțini își pun întrebări, au îndoieli sau cred în puterea lor de a schimba ceva. În timp ce tot mai mulți cred că au pur și simplu dreptate.
Like, share și comment! Ce să mai spun altceva?