Poate mai mult de jumătate dintre companiile nou înfiinţate îşi dau obştescul sfârşit în primii patru ani de funcţionare. Este greu să te lupţi cu firme care au atras deja o masă relevantă de clienţi, comunică şi primesc feedback de la aceştia, le ştiu nevoile şi punctele vulnerabile. Este complicat şi cu natura umană, care schimbă destul de greu şi imprevizibil obiceiurile de consum. Dar poate cel mai greu este să reuşeşti să faci din micile eşecuri inerente trambuline spre dezvoltare, nu o perpetuă Vale a Plângerii.
Dar unele jur că se nasc moarte! Oameni care ştiu doar să facă o ciorbă visează să conducă restaurante cu stele în frunte, neveste de patroni care cred că e suficient să ai capitalul iniţial își imaginează sclavi cu frunze de palmier lângă birou sau părinţi care au senzația că nevoile lor parentale sunt împărtăşite de mii de alţi oameni, astfel încât purced la a deschide afaceri în domeniul educaţiei, toți aceștia creează cronici ale unor morți anunțate.
Care sunt aşadar cele mai naive motive să-ţi deschizi o (nouă) afacere?
1. Să fiu propriu meu şef. Am auzit asta de nenumărate ori, cred că este cel mai vehiculat mit despre antreprenoriat. Sună oricum a om puţin inadaptat cu ceva probleme în a accepta autoritatea.
De ce nu funcţionează? În primul rând, ca antreprenor nu eşti propriul tău şef. Ai, poate, libertatea de a lua decizii după bunul tău plac, dar sigur vor fi unele tâmpite dacă nu le verifici cumva în interiorul şi exteriorul organizaţiei. În plus, nu doar că nu eşti şeful tău, dar ai mai mulți decât îţi poti închipui. Clienţii îţi sunt şefi, instituţiile statului îţi sunt şefi, concurenţa îţi dictează si ea uneori ce să faci, deci te conduce din umbră.
Dacă acesta este dezideratul tău, doar traiul în solitudine pe o insulă pustie te poate ajuta.
2. Să nu mai dau bani altora. Am văzut cu ochii mei trei falimente provocate de această mentalitate păguboasă. De ce să plătesc chirie pentru birouri? Mai bine îmi construiesc eu ceva frumos şi trainic! De ce să plătesc servicii de curierat? Păi cumpărăm unii mici şi îi creştem noi! De ce să platesc recrutarea şi selecţia? O fac pe Maricica secretara patroneasă, că-i fată bună la toate şi învaţă repede cum e cu anunţurile de angajare.
Sunt cazuri 100% adevărate, iar firmele în cauză sunt 100% îngropate. Un business nou vine cu provocările lui. Dacă te pricepi la făcut masini, nu înseamnă că străluceşti şi la servicii. Dacă ştii cu IT-ul, şi ţi-a ieşit, nu înseamnă că îți ies chiar toate. Şi, din păcate, lantul acesta al slăbiciunii unei firme noi, o pune în real pericol şi pe cea veche, stabilă, profitabilă.
3. Să-mi rezolv o altă problema personală punctuală. Cele mai frecvente sunt firmele făcute nevestelor/ soţilor/ iubirilor clandestine/ copiilor, care altminteri nu se pricep la mare lucru, ca dacă se pricepeau, făceau singuri şi firmele făcute pentru nevoi ale propriei familii. E plină istoria necunoscută de grădiniţe, cluburi sportive, after-school-uri sau spaţii de joacă destinate copiilor din dotare.
Când vine vorba despre cei apropiaţi, rareori reuşim să fim raţionali. De regulă, nevoile lor vor prima nevoilor celorlati implicaţi în proces. Cu alte cuvinte primul client dificil sau cel care are cerinţe, altminteri uşor de pus în practică şi monetizat, dar diferite de cele ale personajelor principale, zboară.
Ori un business nu poate creşte pe seama iubirii copilului sau nevestei, ci a banilor. Uneori trebuie să-i cobori pe cei dragi în lista prioritătilor şi să-l pui în top pe cel care dă cel mai mult. Lumea afacerilor nu este una afectivă, ci una raţională, calculată. Totuşi majoritatea unor astfel de afaceri, şi am văzut câteva, îşi detronează clienţii plătitori şi care îi pot ajuta să înţeleagă piaţa şi nevoile consumatorilor, pentru a-şi concentra toată energia asupra celor care nu plătesc şi îi ţin într-o falsă zonă de confort decizional. Culmea, li se pare foarte profitabilă abordarea, chiar și atunci când este evident că financiar se îndreaptă spre dezastru.
Acestea sunt cele văzute cu ochii mei. Voi ce motive naive a intra într-o nouă afacere ştiţi?