În sistemul nostru de învățământ științele exacte sunt regine. Educația muzicală este prețuită doar în școlile de profil. Cea fizică, de asemenea. Despre desen și arte vizuale numai de bine, cred că dacă am face un sondaj printre părinți, le-ar înlocui rapid cu o oră de matematică!
Și totuși, toate acestea au rolul lor. Deloc insignifiant. Nu degeaba mamele cântă copiilor. Coloratul ne ajută să ne liniștim și organizăm gândurile. Un peisaj frumos ne umple de bucurie veritabilă și la îndemâna oricui.
Omul este dependent de estetică, oricare ar fi forma pe care o ia. Și putem trăi frumos doar dacă suntem înconjurați de frumusețe.
Din păcate România este o țară tot mai urâtă. Natura a fost generoasă, dar noi nu știm nici să o păstrăm, nici să o completăm. Clădirile sunt într-o covârșitoare majoritate hidoase. Peisajul urban – dezolant. Ați vizitat grădinițe? Nu contează dacă sunt de stat sau private, același model: personaje Disney, pal melaminat, gresie hidoasă. Noroc cu arta celor mici care le mai salvează. Nici școlile nu stau mai bine, dar aici mai există clădiri de patrimoniu care încă mai oferă surprize.
Iar oamenii se asortează de minune decorului: haine lălâi și neutre, siluete aplecate, lipsă de personalitate. Nu este sărăcie, ci lipsă de personalitate și de chef. Noroc cu unii tineri care condimentează vestimentar străzile.
De mici copiii află că primează comoditatea, motiv pentru care îi scoatem în parc cu pijamalele flaușate de culoare gri incert. “Nu lua rochia bună, că o rupi!”
Să vă mai zic de muzică? Știți un hit autohton recent cu șanse să sune nu doar modern, ci și plăcut? În afară de copii triste de pe la alții, manele cu beat sau refrene tâmpițele, mai nimic să treacă testul timpului. Poate ceva inspirație de peste Prut.
Știu deja refrenul: nu avem autostradă în Moldova și Valentinei îi arde de fițe cu estetica. Nu avem spitale, dar vrea arhitectură cu stil.
Este adevărat. Dar nu este ceva ce trebuie pus în așteptare până când ne punem la muncă. Se poate și funcțional, și frumos, și încadrate în costuri decente. Numai că nouă ne iese și urât, și frustrant în utilizare, și mai scump ca la alții!
Dacă vrem o țară ca afară, ar trebui să ne pese și de cum arată. Să ne placă. Să ne bucure.
Ar fi cazul așadar să ne respectăm mai mult profesorii de muzică, desen, arte, educație fizică. Și să înțelegem că nu putem trăi frumos într-o țară copleșită de urât.