Semnal de alarma

De ce ne plac discursurile țăcănite?

Voi recunoaște public un lucru de care nu sunt tocmai mândră: mi-a plăcut Donald Trump pe vremea în care juca rolul unui personaj dur, lipsit de scrupule și diplomație la televizor. Și am admirat atunci că a reușit să facă din cea mai hulită meserie, cea de căutător de talente, un show cu audiență copleșitoare. M-a atras, așadar, personajul, nu omul. Și am sperat că în spatele măștii stă cineva cu o inteligență superioară și cu o înțelepciune pe măsură. Dar cheia care a deschis succesul imens al lui Donald Trump a fost tocmai veridicitatea. Ceea ce vedeam în show nu era caracter inventat, ci însuși el, exact așa lipsit de scrupule și autocontrol, cu preocupări mai aproape de biologie decât de cine știe ce sfere spirituale și cu un Ego dornic de tribut zilnic uriaș. Circul aferent nu era deci scenariu, ci cotidianul real, fardat intens cu portocaliu și condimentat cu replici halucinante. Ei bine, omul nostru a ajuns să conducă o țară și nu una oarecare. Nu o dată, ci de două ori. Și dacă primul mandat ...
Citește mai mult »

Mușchii de la cap

Există în zilele noastre o problemă uriașă de percepție: Suntem cu toții de acord că pentru a fi în formă fizică bună, trebuie să mâncăm sănătos și să facem sport. Să ne antrenăm într-un fel sau altul mușchii, să ne punem periodic corpul la treabă. Iar un om sedentar, care mănâncă prost, nu poate avea aceleași pretenții de a arăta bine, precum unul care se preocupă activ de aspectul său. Și antrenamentele acestea fizice sunt diverse și echilibrate, că dacă băgăm doar brațe, ajungem disproporționați, cu niște mâini de uriaș pe un corp silfidic. Acum tehnic vorbind, creierul nu este chiar un mușchi, fiind format din alt soi de țesut, cu alte funcții. Dar pentru a gândi sănătos, pentru a se dezvolta, are și el nevoie de antrenament. Să învețe constant, să fie implicat în activități care-l solicită, să aibă activitate reală, benefică. Scrollatul în Social Media și privitul la TV nu se pun, sunt un fel de junk food pentru neuronii noștri. Iar munca dotării din cap, tot cu exerciții variate se face. Mai o carte, mai un ...
Citește mai mult »

Greșelile cu multe moașe

Trăim cu siguranță o vară furtunoasă, plină de incidente, evenimente, situații dezastruoase. Amintesc pe cele mai recente și dezbătute: scandalul abuzurilor de la SNSPA și al morților de la spitalul Pantelimon. Ambele având rădăcini adânci și o durată nepermis de mare. Alfred Bulai mi-a fost profesor în primii ani de studenție. Pot confirma că erau de notorietate relațiile care depășeau zona profesională cu studentele mai mari. Îmi închipuiam pe atunci că erau toate mutual consimțite, aflu acum că situația era mult mai complexă și grețoasă. Multe din abuzurile relatate în presă au ca dată de început perioada în care îmi finalizam studiile superioare. A trecut de atunci o viață de om, iar tipul ăsta a crescut profesional, a câștigat bani și a fost protejat de sistem deși era suprem de libidinos. Ce fel de organizație este aceea în care un sfert de secol un abuzator nu doar că rezistă, ci capătă un statut profesional de invidiat? Ghinionul face ca și cu spitalul morții să fi avut o nedorită tangență, atunci când un membru al familiei extinse a fost ...
Citește mai mult »

Deși nu pare, suntem în criză economică

Mall-urile sunt pline. Influencereala prin Social Media pare că duduie. Traficul este de coșmar prin orașele mari. Iar vacanțele celor cu venituri medii, tot mai exotice. În plus vedem cu ochiul liber tot mai mulți oameni care au tot ce își doresc, dar mai ales mult timp liber, fără să aparțină neapărat unei categorii profesionale. Ni se vorbește despre creștere economică, stabilitate, investiții. Cum să fie criză? Dar să vedem și ce avem în spatele acestei imagini idilice în care laptele și mierea curg generos. În primul rând este an electoral, deci realitatea ni se va arăta hâdă și completă abia atunci când tot circul cu ștampilele se va fi terminat. Altminteri: Perioada medie în care candidații își caută job a crescut simțitor. Foarte multe companii derulează proiecte mai mult sau mai puțin transparente de disponibilizare. Nu am mai auzit de mult nume mari care să intenționeze investiții pe la noi și care să înceapă momeala unor proiecte de recrutare generoase. Piața de lux a crescut halucinat, mă mir că n-am văzut încă primul Birkin în Auchan-ul Drumul ...
Citește mai mult »

Care-i treaba cu hainele ponosite?

Zilele trecute s-a viralizat pe LinkedIn opinia unui fost om de televiziune, actualmente părerolog șef, cu privire la o pereche de adidași care costau 1000 Ron și care, deși noi, păreau intens purtați și iremediabil murdăriți. Evident opinia era din seria: “prost cine cumpără”. Și bineînțeles a generat un adevărat cor al oamenilor “normali” care s-au pus pe înfierat comportamentele absurde și de neînțeles ale consumului actual. Frate, dai un ban, dar măcar să porți ceva nou! Suntem generația care se înnoia de Paște și de Crăciun, deci nu mă miră deloc reticența de a purta lucruri care par ponosite. Dar și generația care este intens fraierită acum de tot soiul de Păcălici îmbrăcați la patru ace care ne promit ba bunăstarea eternă, ba soluții la toate problemele noastre, ba nemurirea, ba tinerețea fără bătrânețe și mâncatul fără îngrășat. Haina a fost dintotdeauna un indicator de statut, dar parcă niciodată nu a fost atât de înșelătoare ca în zilele noastre. Oamenii au senzația că dacă își cumpără un fake sunt automat pe același palier economic și social cu ...
Citește mai mult »

Nimic îngrijorător

Un sfert dintre copiii din România suferă de obezitate. Iar statisticile arată o creștere continuă a acestei maladii. Doar uitându-ne în jur, observăm o majoritate copleșitoare a celor din generațiile actuale, lipsită de motricitate. Reprezintă excepții notabile cei care aleargă corect, au postura corespunzătoare la mers și abilități de bază în a-și folosi corpul în mișcare. Strămoșii noștri spuneau că o minte sănătoasă trebuie să fie găzduită de un corp sănătos. Omul modern crede că o minte sănătoasă are nevoie doar să stea ocupată non-stop. Poate de aceea aproape un sfert dintre copii sunt diagnosticați acum cu hiperactivitate și tulburări de atenție. Legându-i de scaune, creștem următoarea generație de bolnavi fizic, sufletește și mental. Negându-le nevoia firească de a se juca, a explora, a experimenta, creăm următoarea generație de cetățeni obedienți, comozi și profitabili pentru toată lumea, mai puțin pentru ei. Punând sportul printre disciplinele școlare neimportante, ba chiar cu potențial periculos din cauza riscului de transpirație (?!) și accidentări, ridicăm următoarea generație fără idoli sportivi autohtoni. Fără modele de curaj și dedicare eroică. Dar suntem prea ocupați să-i creștem ...
Citește mai mult »

Aveți grijă de copiii voștri!

În prima mea zi de liceu am văzut pentru prima oară cerul printr-un acoperiș de clădire. Mi-a rămas și acum întipărită în minte gaura uriașă care se căsca în tavan, prin care intra un soare blând de septembrie. Luni întregi ne-am plimbat de colo-colo pentru că nu aveam o sală de clasă a noastră. Era primul an după Revoluție și prima dată în viață când am conștientizat că după rău vine întotdeauna și mai rău. Zilele trecute mi-am dat seama că ceea ce mi s-a părut de neacceptat ca elevă, a fost totuși un noroc, pentru că tavanul acela a căzut în zile de vacanță, când clădirea era goală. Puteam să-l văd prăbușindu-se peste mine. Întorcându-ne așadar în anul de grație 2023, aproape 2024, aflăm cu stupoare că în nordul țării un internat s-a prăbușit peste copiii pe care îi adăpostea. Viața unui adolescent a fost curmată, iar a altor câțiva mutilată. Imaginea ruinelor unei clădiri care pare că aștepta doar o ușă trântită să cadă, mă paralizează. Se caută vinovați, dar evident că acolo unde responsabilitatea este ...
Citește mai mult »

Probleme ale omenirii

Avem războaie, foamete, inegalități sociale dureroase, educație formală în picaj la nivel global. Încă ne chinuie boli incurabile, fenomene naturale extreme, catastrofe de tot felul. Și, în continuare, ne păstrăm falsul privilegiu de a fi extrem de răi unii cu alții, gratuit, doar pentru că vrem și putem. Mi-am început dimineața cu un interviu dat de actorul Adam Driver (foto sus) care în ciuda unei cariere de invidiat, încă este mai cunoscut datorită aspectului său fizic atipic comparativ cu tiparele show-biz-ului american, decât pentru talentul său actoricesc incontestabil. Și evident că exact asta a rămas problema numărul unu a oamenilor din presă: cum se simte un urât la Hollywood? Ar vrea să semene mai degrabă cu Robert Redford decât cu Al Pacino? I-ar fi mai ușor dacă ar fi frumos? Și variațiuni pe tema rățuștei cele nasoale care nu se transformă pe veci în lebădă. Omul nostru pare deja imun la genul acesta de discuții, răspunzând echilibrat și foarte diplomat într-un context în care părea mai justificat să întrebe la rândul său: “băi, ești prost, vrei un interviu sau ...
Citește mai mult »

Normalitatea anormalității

De când m-am întors din vacanță mi-a pierit definitiv cheful de a urmări emisiuni TV. Nu că o făceam intensiv înainte, dar mai căutam să văd știrile sau câte o emisiune de divertisment. De la o vreme, mai exact de când cu mesajul nou de interes general care face referire la viol, minori și o diferență de ani pe care nu reușesc să o pricep, pauzele publicitare au devenit de coșmar. Eu îl percep ca fiind agresiv, ilogic și inutil. Nu cred că agresorii sexuali stau să calculeze acum diferența de vârstă dintre ei și victimă, așa cum nu cred că modul în care este formulat ajută la educarea copiilor și prevenirea unor potențiale situații regretabile. După cum nici ani de zile în care ni s-a spus să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi n-au schimbat substanțial obiceiurile de consum. Cu siguranță că agresiunile sexuale există și trebuie combătute. Dar asta se face cu educație temeinică, nu cu un mesaj aberant care să ruleze înaintea calupurilor publicitare care promovează, printre altele, intensiv jocurile de noroc. Înainte de a fi ...
Citește mai mult »

Cum ar trebui să funcționeze presiunea socială?

Probabil că v-am mai povestit un episod care a avut loc cu foarte mult timp în urmă într-un parc aproape gol din Leuven. Eram acolo cu nepotul meu și m-am gândit să-mi așez cele 45 de kilograme pe care le număram atunci, pe un leagăn. Nu am apucat să mă relaxez prea mult că lângă mine a apărut o doamnă care mi-a atras ferm, dar politicos, atenția că locul de joacă este exclusiv pentru copii. Mi-am cerut scuze și m-am ridicat. Am învățat două lecții prețioase: să respect regulile oricât de absurde ar părea. Și să ripostez, la rândul meu, atunci când în spațiul public cineva le încalcă. În lumea civilizată presiunea socială se axează pe reguli clare, transparent comunicate. Pe conviețuirea în societate. Pe comunitate. Mă uit siderată la știrile despre azilul destinat persoanelor vulnerabile din Voluntari unde oamenii au fost abuzați până la tortură. Și la declarațiile senine ale celor care au văzut atrocitățile și atât. Întâmplător știu care sunt provocările de a îngriji persoane cu grave tulburări mintale. Nu e ușor, nu poți întotdeauna cu binișorul. Dar ...
Citește mai mult »