Semnal de alarma

Începerea școlii – un real succes!

Opinia din titlu nu-mi aparține, este a președintelui României. O găsiți prin presa din săptămâna precedentă, a trecut neobservată prin marea de fumigene electorale care cu iz telenovelistic, care cu scenarii horror. Suport multe în general, mai puțin minciuna. Și a defini ca succes începerea noului an școlar este una gogonată. În primul rând, punând lucrurile în context, niciodată anul școlar nu a început cu succes în România. Întotdeauna lipsesc ba o toaletă, ba un acoperiș, ba manualele, ba profesorii calificați. Nu vă amăgiți că pe vremea comunismului era altfel. Am învățat într-o școală destul de răsărită dintr-o reședință de județ și din două băi, dotate cu patru chiuvete, beam apă și ne spălam pe mâini de la un robinet folosit (prea rar) de femeile de serviciu când umpleau gălețile. Cauzele sunt multiple și le-am tot enumerat pe aici, dar ar mai fi una uitată de toți: în cele trei luni de vară sistemul de învățământ este închis. Școlile au lacătul pus, nu găsești pe nimeni pentru nimic, practic fiecare nou an școlar este pregătit în perioada 1-15 ...
Citește mai mult »

De două ori victimă: a tatălui și a unui abuzator colectiv

Ca orice campanie electorală de până acum, și actuala scoate la iveală tot soiul de fapte sordide. Și, Doamne, ce le mai plac românilor! Cea mai cumplită dezvăluire de până în prezent, și am trecut prin multe cicluri electorale, este o serie de înregistrări în care un primar PNL își pedepsește copila într-un mod îngrozitor, folosind un amalgam de violență fizică și verbală cu ușoare tente sexuale. Recunosc că nu am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat, citez din relatările presei, nu aș putea deschide astfel de filmări niciodată, nu doar pentru că nu mă țin nervii și inima, ci și pentru că nici pe victimă și nici pe mine nu ne-ar ajuta curiozitatea asta bolnavă. Dar o țară întreagă a privit imaginile cu o fată goală abuzată de tată. S-a revoltat, a dat link-ul mai departe să privească și alții. Mama susține că fata e ok, tatăl că nu e treaba nimănui cum își educă el copiii. Oamenii dezbat, mai vizionează o dată să vadă dacă au perceput toate detaliile. Unde este copilul acum? A primit între timp ...
Citește mai mult »

Trimitem sau nu copiii la școală – august 2020

În aprilie, când pandemia părea sub control, cel puțin la noi în zonă, vă întrebam dacă trimitem sau nu copiii la școală, în cazul redeschiderii lor, speculată atunci a fi fost pe 15 mai. Recunosc că răspunsul meu înclina spre afirmativ. Ambii copii erau suficient de bulversați de statul excesiv acasă, iar veștile despre cum se propagă nebunia asta păreau a fi în grafic. Câteva luni mai târziu, nu mai este loc de întrebări, pare deja o certitudine că școala va începe așa cum o știm, la jumătatea lui septembrie. Doar că numărul cazurilor este în creștere constantă, au apărut deja suficiente focare în comunități de copii (centre de plasament și tabere) încât să realizăm că aceștia nu sunt imuni în fața bolii, iar scenariile colorate prezentate senin de guvernanți par foarte negre în lipsa unor pași concreți făcuți până acum. În plus, boala nu se mai prezintă ca o simplă viroză respiratorie, ci una care afectează serios și pe termen lung întreg organismul. Nu mai spun că în ciuda înmulțirii cazurilor, apar tot mai mulți adepți ai teoriei ...
Citește mai mult »

Lupta cu ideile fixe

După cum observă mulți, actualul virus pandemic a ajuns o religie, unii cred în existența lui, alții sunt convinși că este o născocire globală menită să aducă o nouă ordine mondială. Scenariul filmului actual este clasic, personajele diferă. De data asta îl avem pe Bill Gates care vrea să microcipeze și controleze lumea, dar și Big Pharma, acest perpetuu vinovat de serviciu care mai și face, vorba românului, dar ne și omoară. Nu este nimic nou sub soare. Avem deja vacciniști vs anti-vacciniști, psd-iști versus restul lumii, vegani vs omnivori, oameni care cred că Pământul este plat vs cei care îl văd mai rotofei și exemplele pot continua. Dacă stai să analizezi unele dintre cele mai bizare născociri pornesc totuși de la boabe de adevăr. Ceea ce devine tot mai bizar este că încă nu ne-am obișnuit cu varietatea de credințe. Cu mixul uman care populează planeta noastră, indiferent de forma ei. Vrem ca toți oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă aceleași opinii, să ia aceleași decizii. Și asta este la fel de nebunesc cu ...
Citește mai mult »

Istorii care se repetă

Prea puțini își mai amintesc precedenta criză economică. Disponibilizările erau o constantă, întârzierile sau tăierile salariale o normă, disperarea o stare de spirit. Atunci Codul Muncii a fost modificat rapid pentru a ajuta mediul de afaceri. Pentru că în legislație supraviețuise indecent de mult o tară comunistoidă care făcea ca în cazul concedierilor să primeze protecționismul și nu performanțele profesionale. Astfel încât dacă respectai legea erai uneori nevoit să dai afară cei mai buni angajați pentru că trebuia, de exemplu, să păstrezi minim un membru al familiei dacă ambii îți erau colegi. Și ca să fie treaba treabă, cel cu salariu mai mare era favorizat de soartă. Legislația a fost așadar schimbată, lucru care a ajutat mult, apoi angajatorii au abandonat multe dintre practicile stipulate acolo, cum ar fi evaluarea periodică a angajaților, deși i-ar fi ajutat cu siguranță acum. La vremuri noi, alte nevoi. Actuala criză medicală vine și ea însoțită, fără doar și poate, de una economică. Deja industria ospitalității anunță concedieri, dar și domenii care păreau intangibile încep să-și arate rănile. Totuși spre deosebire de ...
Citește mai mult »

Solidaritate feminină

Dacă un bărbat își găsește o amantă, este de vină nevasta. E plictisitoare, cam fițoasă și fără ocupație. Dacă o fată dintr-o familie de medie se îndrăgoștește de un băiat cu bani, este, de fapt, o calculată. Dragostea se mai uită și la contul bancar. Dacă o femeie ia decizia de a face un pas în spate al carierei pentru a avea grijă de copii, este o putoare. Nu s-o plictisi de atâta stat acasă? Dacă o mamă face mai mulți copii cu soțul ei afacerist se “securizează”. Odraslele, se știe, sunt buni la împărțirile și celelalte calcule post-divorț. Dacă o tipă este frumoasă, automat este și superficială. Frumusețea și deșteptăciunea nu pot fi nici ele puse în aceeași ecuație, este dovedit științific. Să zic și de grase? Ce să mai, sunt nesimțite, le place shaorma. Nu contează că uneori loteria genelor chiar joacă feste, iar hormonii chiar chinuie cântarul. Mai am. Mai spun? Încrederea în sine este definită ca un defect, succesul în carieră vine din compromis, insuccesul copiilor un stigmat. Hainele frumoase, lipsă de ocupație, opiniile ferme – tendința ...
Citește mai mult »

Copii, câini, pantofi puţin uzaţi

După cum ştim a apărut o nouă categorie de vedete: cele ale online-ului, cumva cartonate întrucât nu știu neapărat să facă ceva anume, dar le iese de minune să pară că ştiu. Una dintre acestea, o ilustră necunoscută la noi, Myka Stauffer, este prinsă în această perioadă într-un scandal deloc uşor de digerat. Practic youtubăriţa respectivă, mamă de patru copii, care a mai adoptat între timp un al cincilea, a anunţat că renunţă la procesul de adopţie din cauza cerinţelor speciale pe care le necesită respectivul copil. Vorbim despre un băiat de 4 ani şi jumătate suferind de autism. Deloc simplu de crescut aşadar, când în casa ta mai sunt alti patru pitici, unul dintre ei abia născut. Dar cumva profitabil ţinând cont că femeia făcea bani din a-şi etala frumoasa familie în Social Media. Opinia publică se revoltă si pe bună dreptate. Dincolo de dificultăţile pe care le induce îngrijirea unui copil autist, acesta nu este totuşi o bucată de mobilă pe care să o muţi de colo-colo, singurul care ar putea păţi ceva fiind parchetul. ...
Citește mai mult »

Educația sexuală – necesitate sau pericol?

Cât am scris textul de ieri, copilul mic a lucrat puțin pe caietele din defuncta clasă pregătitoare. Vacanța e lungă, semestrul doi a fost cam scurt, îi prinde bine să aibă ceva activitate structurată că de joacă nu duce lipsă! La exercițiul (de mai sus) care cerea descoperirea cuvintelor din careu, tipul meu preferat – mi-aș fi dorit să existe și pe vremea mea – evident că nu m-am putut abține: – Uite, sân, acolo pe verticală! – Ce e aia? – O țâță! Pentru că despre țâțe știm. Au și pisicile, și câinii când îi verificăm de căpușe și ratăm identificarea. Sâni au doar femeile intelectuale! 🙂 Lăsând gluma la o parte, discuția mi-a amintit despre amplele și secile dezbateri despre educația sexuală. Este sau nu nevoie de ea? În primul rând trebuie să punem lucrurile în context. Pe cât de consumator de mizerii televizate în care sexualitatea face parte integrantă e românul și pe cât de tare și mult invocă organe sexuale în înjurăturile sale, altminteri taxează imediat ceea ce i se pare “vulgar”. Ipocrit, dar adevărat. În ceea ce privește totuşi sexualitatea ...
Citește mai mult »

Încă nu este bine

În plină carantină, pe când eram cu toţii blocaţi în case, iar escapadele către supermarket cereau foaie de parcurs, ne-am hrănit speranţele cu îndemnul că totul va fi bine. Că lucrurile vor reveni la normal, iar viaţa ni se va însenina din nou, exact aşa cum după ploaie vine curcubeul. De atunci au urmat două etape de relaxare, dar lucrurile sunt departe de a fi bine. Am renunţat la foi, am păstrat măştile, am început să ne revedem prietenii. Curcubeul ezită totuşi să apară: cazurile noi de îmbolnăvire cresc alarmant, iar economia suspină dureros. Pe străzi însă juri că ce a fost greu a trecut deja. În magazine este nebunie, nu ştiu cum ne-am descurcat trei luni cu ele închise. În parcuri lumea se plimbă umăr la umăr. Vama Veche e ca în zilele bune, mai nou şi în mall-uri se înghesuie lumea. Lipsesc nişte moaşte foarte populare, ca tabloul să fie complet. Pot înţelege apetenţa oamenilor de a ieşi din casă, de a merge la cumpărături, de a pleca în vacanţe. O am şi eu, n-am sa ...
Citește mai mult »

Cosânzeana

Nu știu dacă v-am mai povestit, m-am născut și am crescut într-un bloc comunist dintr-un mic oraș de provincie. O copilărie frumoasă, cu puține lipsuri, în ciuda vremurilor, dar cu frustrările aferente: defilări, practici agricole, cules frunze de dud și cărat maculatură sau sticle la școală pentru planul cincinal. În micul bloc cu patru etaje, ne știam viața unii altora mai ceva ca acum cu Social Media. Iar la etajul doi stătea o familie cu un singur copil, băiat, mult mai mare ca noi. În ciuda a ceea ce veți citi ulterior, băiatul ăsta m-a ajutat întotdeauna. Îmi aduc aminte că plângeam odată pe casa scării pentru că am reușit să stric agrafa care îmi ținea bretonul. N-aveți idee cât de greu se găseau chestiile astea mici și frivole. Ei bine, el a reușit să o repare. Tot el, pentru că lucra la Telefoane, a pus un fir luuuung la cel din apartamentul nostru, astfel încât îl căram cu noi peste tot spre disperarea părinților: în baie, bucătărie, dormitor. Aveam practic mobilitate a telefoniei în vremuri ...
Citește mai mult »