Semnal de alarma

Este sau nu benefic să interzicem accesul copiilor în Social Media?

În urma evenimentelor tragice petrecute la început de an, care au implicat minori, se discută în spațiul public despre interzicerea accesului copiilor în Social Media. Motivul principal ar fi expunerea la conținut nefiltrat care predispune la alterarea echilibrului emoțional. Iar exemplul care ni se tot oferă este cel al Australiei, care a făcut recent acest pas, fiind totuși prematur să analizăm beneficiile. Suntem unanim de acord că Social Media poate dăuna sănătății mentale, deși folosim intensiv aplicațiile care o compun. Și, ca de obicei, ne poziționăm în două tabere: una care crede că măsura interzicerii este mai mult decât oportună și alta care o consideră inutilă, greu de implementat, ușor de eludat. Pentru a dezbate, avem nevoie de date. Opiniile sau experiențele personale sunt profund subiective și pot fi pur individuale, deci imposibil de scalat la nivel macro. Dar datele fie lipsesc, fie sunt discutabile. Problema este următoarea: minorii nu au voie nici acum în Social Media. Pentru a avea un cont de Instagram/ Facebook/ TikTok aceștia mint cu privire la data nașterii. În acest context e clar că ...
Citește mai mult »

Invidia – mobil de crimă

În decurs de o săptămână programele de știri ne-au prezentat două cazuri de violență extremă în care atât victimele cât și atacatorii sunt minori. Într-unul dintre cazuri victima a supraviețuit, în celălalt vorbim despre un deces. Inițial am fost tentată să cred că vremurile în care trăim predispun la astfel de cazuri. Statisticile spun însă că anual în România au loc aproximativ 200 de crime, dintre care doar două au ca autori copii. În acest context nu putem să ne referim neapărat la o problemă de sistem. Ci la destine individuale, cu probleme, abuzuri, bagaj genetic, situații economice și sociale care predispun la pierderi ale controlului și rațiunii. De altfel ambele cazuri la care fac referire sunt cauzate de invidie: una dintre victime avea o kendama râvnită de agresor, cealaltă o situație materială și școlară care a trezit gelozia celui care a pus la cale crima. Invidia este un sentiment uman greu de controlat, care face mult rău în grupurile sociale. Ideea că alții au mai mult sau sunt mai frumoși/ deștepți/ plăcuți, devine pentru unii o obsesie care ...
Citește mai mult »

Ziua în care nici nu mai contează cine are dreptate

Americanii au arestat printr-o acţiune militară care s-a lăsat cu victime civile, pe preşedintele Venezuelei, acuzat de trafic de droguri şi terorism. Unii consideră că este un gest firesc, până la urmă ori că eşti preşedinte de ţara, ori că prezidezi asociaţia de locatari din Drumul Taberei, e cam tot una în faţa legii. Alţii că nimic nu merită jertfa umană nevinovată și că astfel de gesturi pot duce la război. Cine are dreptate? În Elveţia au murit mulţi tineri într-un incendiu devastator. Unii consolează părinţii îndureraţi, alţii îi blamează pentru că i-au lăsat de Revelion să se distreze într-un club popular şi populat. Cine are dreptate? Revenind pe meleagurile noastre, preşedintele ţării a efectuat o vizită de lucru la Paris, iar la întoarcere, în spaţiul aerian elveţian a fost escortat de două avioane militare. Gestul a fost fie un semn de mulţumire al elveţienilor pentru ajutorul oferit de România în transportul răniţilor în incendiul la care fac referire în paragraful anterior. Fie unul banal, fară semnificaţie, avioanele armatei facând des astfel de zboruri de verificare. Cine ...
Citește mai mult »

Copy-paste

A devenit un coșmar să deschizi un ziar, rareori găsești vești bune sau motive de optimism. Avem din plin drame, crime, perspective economice și sociale sumbre, previziuni despre următorul război mondial. Anul a început așadar cu o catastrofă greu de imaginat din Elveția, unde zeci de tineri au murit și mai mult de o sută sunt grav răniți în urma unui incendiu petrecut într-un bar. Tragedia seamănă îngrozitor cu cea de la noi din Colectiv, care a dărâmat guvernul de atunci, dar nu a reușit nici până acum să ne convingă că avem nevoie de un centru specializat pentru cazurile grave de arși. Aceleași ingrediente, același deznodământ cumplit. Un local cu mult lemn, capitonat cu spumă poliuretanică, material puternic inflamabil, căi de acces impracticabile în caz de urgență, sărbătoare, deci aglomerație și simț al pericolului atenuat, public tânăr, obișnuit mental cu pericolul. Și artificii date în interior, calea garantată spre incendiu! Singurele diferențe sunt legate de felul în care presa elvețiană acoperă evenimentul și parcimonia cu care comunică autoritățile. Sunt convinsă că și modul în care este gestionată starea ...
Citește mai mult »

Barca pe valuri

Închipuiți-vă o barcă plină de oameni care au cu toții același scop: de a ajunge cu bine la mal. Dar doi-trei dintre ei cad peste bord, nici nu contează cum și de ce. În loc să le arunce colacele de salvare, ceilalți pasageri se apucă și petrec că au scăpat de doi-trei proști. Și tot distrându-se ei așa, nu observă că barca lor mai ușoară se scufundă. Așa că toți ajung să se înece. Cam așa îmi pare în România zilelor noastre. Oamenii sunt mai preocupați să le fie altora rău, decât să ne fie tuturor bine. Și se bucură atunci când unul cade, fără să conteze că poate trage și pe alții după el. Iar în comunități, departamente, echipe, e tot mai greu să găsești cooperare, deoarece fiecare vrea să iasă în evidență, să rezolve pe cont propriu. Și evident că unde-i unul, nu-i putere, după cum horeau străbunii, abia de la doi puterea crește și dușmanul nu sporește. Ne legănăm într-o barcă pe valuri în care prea puțini mai vâslesc sincron. Unii încearcă și greșesc. Mulți râd. ...
Citește mai mult »

Agresivitatea copiilor

Nu găsesc date exacte privitoare la agresivitatea din școli, deci nu știu dacă a crescut sau a rămas relativ la fel în ultima vreme. Dar auzim tot mai des despre cazuri extreme, adică profesori atacați cu arme albe sau copii de 9 ani care dislocă umărul învățătoarei care încearcă să oprească un act agresiv. Așa că voi considera că față de vremurile în care eu am fost la școală, agresivitatea din școli a crescut. Nu eram nici noi sfințișori. Se vorbea urât, existau bătăi, porecle, comportamente de excludere și în trecut. Copiii învață experimentând, iar când vine vorba despre relații interumane, testarea limitelor celorlalți devine cel mai intens experiment. Totuși situația pare în prezent inflamată și fără șanse de a intra în control. Care să fie cauzele? Există un singur vinovat? Creșterea agresivității nu are o singură cauză, ci e rezultatul mai multor factori care se suprapun: 1. Familia, unde este tot mai mult stres și mai puțină prezență reală. Mulți părinți sunt suprasolicitați, plecați mult la muncă (în țară sau în străinătate). Sau pur și simplu absenți mental, prinși în gândurile ...
Citește mai mult »

Școala este pentru toți

Aseară a fost ședință cu părinții la clasa copilului mic. De fapt nu trebuie să mai precizez unde, pentru că la programul de Master al copilului mare nu se mai fac astfel de acțiuni 🙂 Am trimis tatăl de data asta, pentru că știam că se vor dezbate probleme de disciplină și mi s-a părut mai bine așa. De fapt, recunosc că m-am fofilat, pentru că deja știam de pe grupul de WhatsApp că niște îngeri neprihăniți (în accepțiunea părinților), deranjează cu spor orele și de doi ani tot nu găsim leacul acestui paradox. Acesta fiind simplu: asumarea adevărului, nu toți sunt cuminți așa cum pretind acasă, terapie, unde este cazul (și este pe alocuri, o arată rezultatele școlare), consecințe clare ale încălcării regulilor. Aici, le urez baftă profesorilor, pentru că sistemul din care fac parte i-a lăsat cu mâinile goale, adică fără nici măcar un instrument punitiv funcțional. Dar ceea ce pare simplu, este întotdeauna complicat. Mai toți părinții cred că opiniile lor asupra educației școlare și de acasă, asupra calității profesionale și umane a profesorilor, bașca ...
Citește mai mult »

Semnal de alarmă

Nu-mi dau seama dacă alinierea nefericită a planetelor chiar ne afectează zilele acestea sau este doar o coincidenţă nefastă. Dar parcă toate: tehnologie, relaţii interumane, activități cotidiene au cam luat-o razna. Şi cel mai greu de digerat este valul de ştiri despre abuzuri, nu doar cele din sălile de antrenament, dar şi din cabinete medicale, culmea, unele chiar de psihiatrie. Apar detalii incredibile despre proceduri medicale traumatizante, fără temei ştiinţific, doar cu mult marketing şi preţuri colosale care să le recomande. Doctori de suflete care traumatizează copii. Multe abuzuri sexuale aberante şi absurde, care s-au întins nestingherite pe zeci de ani. Sper ca victimele să caute şi să găsească sprijin psihologic şi legal adecvat. Şi linişte. Nu au meritat nimic din toate aceste experienţe, nu au nicio vinovăţie. Și le mulțumesc pentru curajul lor! Nu este ușor să îți expui public traumele, doar persoanele foarte puternice găsesc această forță. Toate aceste întâmplări trag un semnal de alarmă strident. Acela că deseori abuzurile sunt acoperite organizaţional. Că abuzatorii au mai multă credibilitate în mediul lor decât victimele şi de aceea ...
Citește mai mult »

Există două tipuri de întrebări:

1. Întrebarea pusă ca celălalt să afle. Știu că sună contraintuitiv, dar de multe ori oamenii întreabă doar ca să aibă un pretext de a-și spune propria părere. Ca părinți chestionăm des copiii despre diverse incidente, doar ca să le ținem predici lungi și pline de înțelepciune. La serviciu ne întrebăm colegii doar ca să le explicăm cât de mult greșesc. În Social Media interogăm doar ca să avem ce combate. 2. Întrebarea pusă pentru a afla răspunsul corect, real, adevărat. Pe acestea le auzim foarte rar, tocmai pentru că este greu să accepți ceea ce nu este cosmetizat, capitonat, glazurat cu puțină lingușeală. Omul caută validare constantă, iar adevărul este deseori invalidant. Să afli realitatea nepictată în culori pastelate cere o putere mentală pe care tot mai puțini o au. Dar este singura cale spre a nu repeta la infinit aceleași greșeli. Într-o lume tot mai obsedată de a avea dreptate, sfatul meu este să încercați să aflați adevărul. Și primul pas este să nu formulați verdicte înainte de a pune întrebările cuvenite.
Citește mai mult »

Mama proștilor este foarte fertilă

Nu cred că mai avem voie să folosim proverbul parafrazat în titlu. În zilele noastre trebuie să validăm alegerile celor din jur, oricât de stupide ar fi, să-i mângâiem pe cap și să le spunem că va fi bine. Chiar și atunci când ajung la ATI cu fața arsă și insuficiență hepatică din cauza unei creme magistrale pe bază de mercur. Pentru că exact așa s-a întâmplat: zilele trecute presa a relatat cazul unei femei care a folosit o smacoleală promovată pe TikTok de o duduie influenceră, ajungând în stare gravă la spital. Ulterior au apărut multe voci care au reclamat același lucru. Dacă vă întrebați cât a costat “distracția” vă zic eu: crema minune are prețul de 500 lei. Pentru cine cunoaște puțin industria, este unul colosal, un produs dermato-cosmetic cu ingrediente active fiind în intervalul 90-200 lei. Că TikTok-ul este boală psihică și hipnoză în masă, știm deja. Că vom găsi întotdeauna proști care să creadă în minuni de 500 ron, iar e o realitate cunoscută. Întrebarea care se pune este cum mai poți păzi proștii de propria ...
Citește mai mult »