Semnal de alarma

Online binele nu mai are cum să învingă

Toți influencerii ne servesc povești plângăcioase despre cât de mult hate au primit și cât de greu le-a fost să-l ducă. Numai că privind spre comentariile pe care le permit în Social Media, pare că hărțuirea este greu de dus, dar prea profitabilă să o înlăturăm pe bune. Comentariile negative sunt păstrate. Trollii sunt cultivați. Cifrele să crească! De ce nu șterg vorbele vădit jignitoare sau miile de comentarii postate automat despre războaie, cauze, reclame? Pentru că ele aduc mai mult trafic. Dacă postezi o poză cu tine și primești trei comentarii “ești frumi!” discuția rămâne la acest nivel. Dacă se trezește un ratat/ o ratată să constate că ai nas borcănat, apar și alții ca ei să constate același lucru sau să adauge că nici urechile nu-s tocmai de reclamă. Când raportezi “engheigimentul” spui cifre: câte like-uri, comentarii, vizualizări a avut un post. Că majoritatea sunt de la boți sau tâmpiți care n-ar cumpăra o măslină din tabloul postat de tine, nu interesează pe nimeni. Ipocrizia asta o fi profitabilă, dar face aerul virtual din online tot mai ...
Citește mai mult »

Ce alegi: un medic care știe meserie sau unul care are “atitudine”?

Este plină agora online de păreri privitoare la criteriile de selecție care trebuie aplicate la angajare. Și există o unanimitate: contează mai mult profilul personal decât pregătirea profesională. Atitudinea este cea care vinde, nicidecum știința de carte. Într-o țară de mâna a treia, da, contează mai mult să pară că știi, nu că știi, așa cum zice copilul meu mare. Să fii mințit frumos, să fii atras, motivat, fermecat. Dar marile descoperiri științifice, invenții, miracole medicale, nu au fost făcute de șmecherași care știau cum să fenteze un interviu de angajare, ci de oameni tobă de carte. La fel și firmele pe care le vedem acum ca iconice. Marile branduri au în istoria lor oameni care poate personal n-au fost cei mai atractivi sau angajabili. Dar clar au știut cu balonul managementului. Și despre leadership se vorbește obsesiv. Este la modă să fii un șef cool. Dar în situații de criză economică, ciclice și imprevizibile după cum observăm, mai importante decât carisma sunt capacitatea de a lua decizii grele și de a rămâne ferm pe poziții. De regulă, ...
Citește mai mult »

Penurie de oameni buni

Trebuie să recunosc că în ceea ce mă privește nu am motive să mă plâng. Am găsit întotdeauna ajutor, drept e că uneori mai departe decât mă așteptam și îmi ies în cale oameni amabili. Nu mi s-a mai întâmplat de mult să-mi strice zen-ul cineva. Bine, exceptând clasicele persoane toxice pe care ni le scoate tuturor viața în cale. Dar cum altfel am putea descoperi oameni dragi nouă dacă n-am avea măcar câteva exemple de persoane detestabile. Văd totuși în jur o răutate devenită pandemică. Oameni care se iau la harță din nimic, grobieni care aruncă vorbe anapoda doar să se simtă puternici, nervi, isterii, judecăți strâmbe de valoare. Competiții duse spre absurd. E drept că pe șosele nu prea mai avem loc unii de alții. E adevărat că și prin firme a devenit cam aglomerat pentru vremurile astea și se tot anunță distanțări și răriri. Și da, ni se tot spune că opinia noastră contează, motiv pentru care am început să ținem prea tare cu dinții de ea. Dar în ciuda a ceea ce credem, e ...
Citește mai mult »

Începerea școlii – un real succes!

Opinia din titlu nu-mi aparține, este a președintelui României. O găsiți prin presa din săptămâna precedentă, a trecut neobservată prin marea de fumigene electorale care cu iz telenovelistic, care cu scenarii horror. Suport multe în general, mai puțin minciuna. Și a defini ca succes începerea noului an școlar este una gogonată. În primul rând, punând lucrurile în context, niciodată anul școlar nu a început cu succes în România. Întotdeauna lipsesc ba o toaletă, ba un acoperiș, ba manualele, ba profesorii calificați. Nu vă amăgiți că pe vremea comunismului era altfel. Am învățat într-o școală destul de răsărită dintr-o reședință de județ și din două băi, dotate cu patru chiuvete, beam apă și ne spălam pe mâini de la un robinet folosit (prea rar) de femeile de serviciu când umpleau gălețile. Cauzele sunt multiple și le-am tot enumerat pe aici, dar ar mai fi una uitată de toți: în cele trei luni de vară sistemul de învățământ este închis. Școlile au lacătul pus, nu găsești pe nimeni pentru nimic, practic fiecare nou an școlar este pregătit în perioada 1-15 ...
Citește mai mult »

De două ori victimă: a tatălui și a unui abuzator colectiv

Ca orice campanie electorală de până acum, și actuala scoate la iveală tot soiul de fapte sordide. Și, Doamne, ce le mai plac românilor! Cea mai cumplită dezvăluire de până în prezent, și am trecut prin multe cicluri electorale, este o serie de înregistrări în care un primar PNL își pedepsește copila într-un mod îngrozitor, folosind un amalgam de violență fizică și verbală cu ușoare tente sexuale. Recunosc că nu am văzut cu ochii mei ce s-a întâmplat, citez din relatările presei, nu aș putea deschide astfel de filmări niciodată, nu doar pentru că nu mă țin nervii și inima, ci și pentru că nici pe victimă și nici pe mine nu ne-ar ajuta curiozitatea asta bolnavă. Dar o țară întreagă a privit imaginile cu o fată goală abuzată de tată. S-a revoltat, a dat link-ul mai departe să privească și alții. Mama susține că fata e ok, tatăl că nu e treaba nimănui cum își educă el copiii. Oamenii dezbat, mai vizionează o dată să vadă dacă au perceput toate detaliile. Unde este copilul acum? A primit între timp ...
Citește mai mult »

Trimitem sau nu copiii la școală – august 2020

În aprilie, când pandemia părea sub control, cel puțin la noi în zonă, vă întrebam dacă trimitem sau nu copiii la școală, în cazul redeschiderii lor, speculată atunci a fi fost pe 15 mai. Recunosc că răspunsul meu înclina spre afirmativ. Ambii copii erau suficient de bulversați de statul excesiv acasă, iar veștile despre cum se propagă nebunia asta păreau a fi în grafic. Câteva luni mai târziu, nu mai este loc de întrebări, pare deja o certitudine că școala va începe așa cum o știm, la jumătatea lui septembrie. Doar că numărul cazurilor este în creștere constantă, au apărut deja suficiente focare în comunități de copii (centre de plasament și tabere) încât să realizăm că aceștia nu sunt imuni în fața bolii, iar scenariile colorate prezentate senin de guvernanți par foarte negre în lipsa unor pași concreți făcuți până acum. În plus, boala nu se mai prezintă ca o simplă viroză respiratorie, ci una care afectează serios și pe termen lung întreg organismul. Nu mai spun că în ciuda înmulțirii cazurilor, apar tot mai mulți adepți ai teoriei ...
Citește mai mult »

Lupta cu ideile fixe

După cum observă mulți, actualul virus pandemic a ajuns o religie, unii cred în existența lui, alții sunt convinși că este o născocire globală menită să aducă o nouă ordine mondială. Scenariul filmului actual este clasic, personajele diferă. De data asta îl avem pe Bill Gates care vrea să microcipeze și controleze lumea, dar și Big Pharma, acest perpetuu vinovat de serviciu care mai și face, vorba românului, dar ne și omoară. Nu este nimic nou sub soare. Avem deja vacciniști vs anti-vacciniști, psd-iști versus restul lumii, vegani vs omnivori, oameni care cred că Pământul este plat vs cei care îl văd mai rotofei și exemplele pot continua. Dacă stai să analizezi unele dintre cele mai bizare născociri pornesc totuși de la boabe de adevăr. Ceea ce devine tot mai bizar este că încă nu ne-am obișnuit cu varietatea de credințe. Cu mixul uman care populează planeta noastră, indiferent de forma ei. Vrem ca toți oamenii să gândească la fel ca noi, să aibă aceleași opinii, să ia aceleași decizii. Și asta este la fel de nebunesc cu ...
Citește mai mult »

Istorii care se repetă

Prea puțini își mai amintesc precedenta criză economică. Disponibilizările erau o constantă, întârzierile sau tăierile salariale o normă, disperarea o stare de spirit. Atunci Codul Muncii a fost modificat rapid pentru a ajuta mediul de afaceri. Pentru că în legislație supraviețuise indecent de mult o tară comunistoidă care făcea ca în cazul concedierilor să primeze protecționismul și nu performanțele profesionale. Astfel încât dacă respectai legea erai uneori nevoit să dai afară cei mai buni angajați pentru că trebuia, de exemplu, să păstrezi minim un membru al familiei dacă ambii îți erau colegi. Și ca să fie treaba treabă, cel cu salariu mai mare era favorizat de soartă. Legislația a fost așadar schimbată, lucru care a ajutat mult, apoi angajatorii au abandonat multe dintre practicile stipulate acolo, cum ar fi evaluarea periodică a angajaților, deși i-ar fi ajutat cu siguranță acum. La vremuri noi, alte nevoi. Actuala criză medicală vine și ea însoțită, fără doar și poate, de una economică. Deja industria ospitalității anunță concedieri, dar și domenii care păreau intangibile încep să-și arate rănile. Totuși spre deosebire de ...
Citește mai mult »

Solidaritate feminină

Dacă un bărbat își găsește o amantă, este de vină nevasta. E plictisitoare, cam fițoasă și fără ocupație. Dacă o fată dintr-o familie de medie se îndrăgoștește de un băiat cu bani, este, de fapt, o calculată. Dragostea se mai uită și la contul bancar. Dacă o femeie ia decizia de a face un pas în spate al carierei pentru a avea grijă de copii, este o putoare. Nu s-o plictisi de atâta stat acasă? Dacă o mamă face mai mulți copii cu soțul ei afacerist se “securizează”. Odraslele, se știe, sunt buni la împărțirile și celelalte calcule post-divorț. Dacă o tipă este frumoasă, automat este și superficială. Frumusețea și deșteptăciunea nu pot fi nici ele puse în aceeași ecuație, este dovedit științific. Să zic și de grase? Ce să mai, sunt nesimțite, le place shaorma. Nu contează că uneori loteria genelor chiar joacă feste, iar hormonii chiar chinuie cântarul. Mai am. Mai spun? Încrederea în sine este definită ca un defect, succesul în carieră vine din compromis, insuccesul copiilor un stigmat. Hainele frumoase, lipsă de ocupație, opiniile ferme – tendința ...
Citește mai mult »

Copii, câini, pantofi puţin uzaţi

După cum ştim a apărut o nouă categorie de vedete: cele ale online-ului, cumva cartonate întrucât nu știu neapărat să facă ceva anume, dar le iese de minune să pară că ştiu. Una dintre acestea, o ilustră necunoscută la noi, Myka Stauffer, este prinsă în această perioadă într-un scandal deloc uşor de digerat. Practic youtubăriţa respectivă, mamă de patru copii, care a mai adoptat între timp un al cincilea, a anunţat că renunţă la procesul de adopţie din cauza cerinţelor speciale pe care le necesită respectivul copil. Vorbim despre un băiat de 4 ani şi jumătate suferind de autism. Deloc simplu de crescut aşadar, când în casa ta mai sunt alti patru pitici, unul dintre ei abia născut. Dar cumva profitabil ţinând cont că femeia făcea bani din a-şi etala frumoasa familie în Social Media. Opinia publică se revoltă si pe bună dreptate. Dincolo de dificultăţile pe care le induce îngrijirea unui copil autist, acesta nu este totuşi o bucată de mobilă pe care să o muţi de colo-colo, singurul care ar putea păţi ceva fiind parchetul. ...
Citește mai mult »