Întrebări întrebătoare

În liceu diriginta noastră, profesoară de fizică, încerca să ne motiveze pentru a-i învăța materia spunându-ne că viitorii noștri elevi ne vor pune multe întrebări privitoare la electricitate, mecanică, optică, stări de agregare sau diverse proprietăți ale corpurilor. Și ar fi bine să știm răspunsul!

Mă uitam atunci la tabla scrisă parcă în limba chineză și-mi spuneam că mă va ajuta sigur tot puhoiul de formule și calcule să explic astfel de concepte unor țânci de maxim 10 ani. Ca să poți învăța pe alții, trebuie mai întâi să fi fost învățat. Ceea ce nu simțeam că este cazul.

Dar ambele am avut atunci dreptate: este adevărat că cei mici au curiozități aproape științifice. Dar la fel de adevărat este că teoria din manualele de specialitate devine inutilă când vine vorba de a le potoli setea de cunoaștere. Pentru că răspunsurile date la întrebările copiilor trebuie să fie aproape empirice, clare, apelând la cuvinte și concepte potrivite vârstei și nivelului de înțelegere. Altfel sunt inutile.

Iată spre exemplificare trei întrebări care mi-au fost adresate recent de cel mic și care m-au pus în dificultate.

1. Categoria științe exacte: De ce stinge apa focul?

O discuție deloc comodă despre pompieri s-a încheiat cu această minunată curiozitate. La 4 ani stările de agregare sau nevoia de oxigen sunt precum chineza mea din liceu. Dar am avut prezența de spirit să-i zic că așa cum noi nu putem respira sub apă așa nu poate nici focul, deci se stinge dacă este astfel acoperit.

2. Categoria științe aproximative: De ce își schimbă șosetele culoarea când se udă?

Piticului i se pare amuzant când și când să poarte șosete la duș. Recunosc că m-a pus serios în dificultate întrebarea cu pricina, realizând astfel că dacă îi interziceam această excentricitate, scăpam de o belea. Întrucât nu-mi pusesem problema respectivă înainte, am apelat la cel mai accesibil truism: pentru că apa intră în țesătură și o face să arate altfel. Că dacă punem apă în pahar, care nu-i permite să-i pătrundă în pereți, acesta nu își schimbă culoarea. Aproximativ după cum spuneam.

3. Categoria pseudo-psiho-știință: De ce nu-l plac ceilalți motani pe Albul?

Motanul nostru, numit așa din motive evidente, este iar sub tratament cu antibiotice în urma unor răni provocate de conflicte cu patrupede vecine. Văzând că treaba se repetă cam des, copilul a tras concluzia că este cumva persecutat de cei care nu-l plac. Din fericire mi-am amintit de celebrul episod cu pixelul albastru, așa că am avut răspunsul perfect: O fi făcut motanul ceva, o fi vorbit urât…

După cum vedeți oricare ar fi aria mea de competență sau incompetență copiii mă fac uneori să descoper că nu știu nimic. Și m-aș bucura să aflu că și oameni care au avut 10 la fizică în liceu au astfel de revelații deloc măgulitoare 🙂

(în imagine este chiar tipul nepopular din întrebarea de mai sus)