Nu mi-a propus azi să dezbat probleme legate de ecologie. România are mari probleme la acest capitol, dar acestea sunt generate poate tocmai din tipul de toxicitate la care fac referire mai jos.
Una dintre primele constatări pe care o poţi face uitându-te deschizând televizorul, rasfoind un ziar sau mergând pe stradă este calitatea groaznica a aerului pe care-l respiram nu cu nasul şi plămânii, ci cu neuronii şi sufletul nostru.
Aşa că am găsit un acronim pentru a defini caracteristicile toxicităţii autohtone, care ne defineşte teribil de bine: ZIDURI.
Z vine de la Zeflemea, adică acel tip de comunicare ironico-agresiv, care nu are o altă utilitate decât a jigni. Nu-i spui omului ce şi unde a greşit, ci îi ironizezi rezultatele. Nu oferi ajutor, ci glumeşti pe seama celui care are nevoie de el. Nu comunici eficient, firesc, normal, ci îmbraci mesajul într-o glumă inutilă, potenţial dureroasă.
A nu se înţelege greşit, umorul este întotdeauna o bună supapă de a elimina frustrări şi a detensiona conflicte. Dar una este gluma bună, autentică şi alta zeflemeaua, miştoul ieftin.
I vine de la Insinuări. Nu spui exact ce ai de spus, nu confrunţi, nu pui punctul pe i. Presupui, deşi cunoşti realitatea, infiltrezi remarci răutăcioase, arunci cu dibăcie pisica în curtea celui căruia în mod cert nu-i aparţine.
Spaţiul public autohton a devenit de nerespirat din cauza insinuărilor. Fără dovezi, aparent şi fără miză, fiecare dintre noi trăieşte riscul de a deveni ţinta unor astfel de calomnii.
D-ul, de la Diletantism. Mediul toxic nu este propice performanţelor autentice, aşa cum veninul nu este propice vieţii. Organizaţiile sau grupurile toxice elimină natural pe cei care ar putea aduce schimbare în bine, aşa că rămân cei care se complac în mediocritate.
Exodul perpetuu al oamenilor valoroşi din România şi diletantismul în formă continuată sunt blestemele acestui popor. Lucrul bine făcut ramâne o utopie în ţara lui Mitică şi a lui Dorel.
U vine de la Ură. Pentru că oamenii intoxicaţi nu pot iubi. Urăsc frenetic, îşi simt apropiaţii ca duşmani, trăiesc cu pasiune sentimentele negative, transformându-le astfel în potenţial epidemiologic.
Toţi politicienii noştri cultivă ura. Dintre bogaţi şi săraci, angajaţi la stat şi la privat, între orăşeni şi săteni, între cei rămaşi şi cei plecaţi din ţară. Iar nouă ne cam place.
R înseamnă rezistenţă. Mediul toxic este extrem de rezistent la tot ceea ce înseamnă influenţe exterioare. Schimbarea e rea, chiar diabolică, pentru că este inconfortabilă şi grea, de aceea grupurile sau organizaţiile de acest fel se protezeajă cu toate armele de ea.
Nu-i de mirare în acest context că votăm perpetuu aceiaşi corupti, diletanţi şi troglodiţi.
I-ul final vine din INCERTITUDINE. Pentru că nu ştii niciodată ce urmează. Liderii organizaţiilor toxice schimpa perpetuu regula jocului, legile, regulamentele. Azi e laie, mâine bălaie, nu au răbdarea de a construi până la final şi de a vedea rezultatele obţinute. Nu au viziunea durabilă, sustenabilă, ci doar frânturi de idei refuzând să se lege între ele.
ZIDURI. Multe, inutile, înalte, imposibil de escaladat, dărâmat, dinamitat. Asortate cu porţi ferecate, lacăte imense şi cu oameni bine ascunşi de pericolul progreselui.