- 26/12/2017
Continuăm cu maratonul poveștilor de adormit copii. Iar în seara de Crăciun am avut o comandă specială, despre un fenomen meteorologic de sezon – ceața. Dau vina pe încălzirea globală și încep:
A fost odată ca niciodată un prinț dintr-o țară îndepărtată care nu-și gasea soție. Au venit fete de peste mări și țări să-l convingă, dar tuturor le găsea cusururi. Ba că sunt urâte, ba lipsite de educație, ba leneșe.
– Ba rele, completează copilul lista defectelor.
Mă gândesc că deja are criterii de selecție interesante și zic mai departe.
Dar cum se plimba el așa într-o zi prin regatul lui, vede o fată de o frumusețe rară.
– Cum o chema? sunt întreruptă iar.
– Ileana, răspund eu cu gândul la Cosânzeana.
– Nu-mi place, o chema Anastasia. Și pe prinț?
– Matei, răspund eu cu gândul la colegii lui de grădiniță.
– Nu e bine, prea scurt. Îl chema Andrei Ionuț Matei Sebastian.
Mă gândesc că am slabe șanse să nimeresc pomelnicul de două ori și continui povestea:
Și o întreabă direct dacă vrea să fie soția lui, pentru că așa e dragostea, nu stai prea mult să cauți defecte. Dar fata îi spune că ea are un iubit în sat: Vasile Ion Gheorghe Popescu și că vrea să se căsătorească în vară cu el. Prințul însă nu acceptă refuzul, o ia pe fată cu forța și o închide într-una din încăperile palatului, pregătindu-se de nuntă.
Dar fata plângea atât de tare încât a fost auzită de vrăjitoarea de la curte care, impresionată de suferință, a venit să ajute. Fata i-a cerut să o scape de măritiș, dar aceasta i-a explicat că nu poate nesocoti dorințele stăpânului ei. Atunci, viitoarea mireasă a rugat-o să o transforme într-un fenomen meteorologic, să poată fi uneori alături de iubitul ei. Pentru că ploaia și ninsoarea erau deja date (alte două nefericite de fete fără scăpare), vrăjitoarea a transformat-o în ceață. Și în anumite zile, Vasile Ion Gheorghe Popescu și Andrei Ionuț Matei Sebastian simt o sufocare și li se împăienjenesc ochii de dorul Anastasiei.
Și-am încălecat pe o șa și am spus povestea așa. I-a plăcut povestea mea! 🙂