
Statisticile din piața muncii zic că tinerii din ziua de azi își schimbă jobul prea repede, timpul mediu petrecut într-o firmă fiind 4 luni. Schimbă și domeniul de lucru totodată, iar treaba asta a fost denumită de specialiști dezorientare profesională.
Realitatea este că și tinerii de ieri au fost tot dezorientați, singura diferență fiind că în prezent există mult mai multe domenii în care își permit să experimenteze.
Au apărut și alte cauze ale inadaptării celor abia intrați în câmpul muncii față de cele din trecut, când proaspeții absolvenți pur și simplu își căutau calea prin clasica metodă încercare și eroare.
În primul rând avem ruptura tot mai serioasă dintre școală și realitatea economică. Practic elevii de azi învață mai multe ca noi, dar paradoxal știu mai puține. Și în ciuda materiilor școlare care ar trebui să-i dezvolte personal și social, tot au lacune mari în zona de soft skills și valori sociale.
Apoi este noul parenting care îi protejează excesiv. Știu și eu cum este: atunci când te-ai luptat cu multe nedreptăți, frustrări, oameni dificili în carieră, vrei să-ți protejezi copilul de aceste potențiale cazne. Dar cu cât le este mai greu la început, cu atât le va fi mai ușor la maturitate.
Umilința ucenicului este singura metodă de a învăța, de a te adapta, de a crește profesional. Este atât de importantă încât în istorie au existat culturi care o învățau în școală.
Nu există măreție fără să experimentezi cel mai jos nivel emoțional și să reușești să te ridici. Nu există satisfacție profesională fără să știi cum să lucrezi cu stomacul strâns și nod în gât.
A ne proteja copiii de emoții negative pare rolul nostru parental primordial. Dar de fapt noi trebuie să-i învățăm cum să le gestioneze, pentru că le vor experimenta oricum într-un fel sau altul.
Nu în ultimul rând cauza dezorientării actuale pare a fi lumea virtuală pe care o experimentăm acum în paralel cu cea reală. Eu spun des că în Social Media toată lumea pare mai frumoasă, mai deșteptă și mai cuminte decât în realitate. Căpătăm astfel impresia că e simplu să devii influencer, să gătești o rețetă sau să practici o meserie vocațională.
Dar odată ce închizi aplicația, vezi că viața de zi cu zi nu merge cu o simplă apăsare de buton. Încerci de multe ori și fie ești ignorat, fie respins, recalibrezi traseul, te mai împiedici de câteva ori și tot nu-ți iese. Și nu ai altă soluție decât să o iei de la capăt până când reușești.
Tinerii dezorientați de azi sau de mâine trebuie așadar să știe că, deși noi n-am purtat această etichetă, am experimentat aceleași trăiri emoționale și aceeași cantitate de obstacole, deși poate diferite ca stil. Și că într-o măsură mai mare sau mai mică dezorientați suntem cât trăim, pentru că lumea evoluează într-un ritm mai alert decât suntem noi setați să percepem.
Iar singura busolă este învățarea continuă. Nu neapărat sub forma unor cursuri formale, ci măcar ca disponibilitate de a înțelege ce schimbări apar în jurul nostru, cum și, mai ales, de ce se întâmplă ele.