Când am scris acest text, despre casele și acasele noastre, nu știam câtă dreptate am. Cât de greu va fi totul, cât de mult voi savura începutul și cât de frustrantă va fi continuarea.
Mi-am dorit așadar să avem un proiect tihnit, îndelung gândit și pritocit. Și așa s-a dovedit a fi. Renovarea acelui apartament a început ca toate celelalte demersuri din acest an. Greu, cu pauze lungi și dese, cu sincope de comunicare, cu pesimism.
Lucrurile s-au mai dezmorțit acum, dar deja îmi e frică să sper. Pe lângă greutăți, totuși stilul 2020 a adus și ceva nou: un soi de gândire magică. Nu credeam că vom supraviețui atâtea amar de zile arestați la domiciliu, dar am făcut-o. Nu speram să ne întoarcem la o normalitate, fie ea și aproximativă, dar a sosit și ea.
Așadar o vom face și pe asta: un nou acasă, mai apropiat de școlile copiilor, de pulsul Capitelei, de nevoile noastre actuale și viitoare.
Pozele ilustrează actualele lucrări. Au dispărut ușile, pentru că a devenit prohibitiv să recondiționezi, mai bine cumperi ceva nou. Parchetul a fost pus la păstrare, mi-a plăcut prea mult. La fel și obiectele de iluminat, plus două corpuri mici de mobilier. Faianța și gresia sunt aproape amintiri. Dar mai e muuuult până departe. Țineți-ne deci pumnii! Avem mare nevoie de gânduri bune.
